M‡rton çrp‡d Francisc

Noi am luat, pe vremea respectivã, aceastã decizie cu termenul de o sãptãmânã, ca în primele variante; suspendarea cea mai scurtã era de o sãptãmânã. Deci, s-ar fi putut sã se intervinã cu o soluþie, dacã nu s-ar fi suspendat emisiunea, deci aplicarea sancþiunii, s-ar fi venit cu soluþia din instanþã dupã ce, de fapt, pedeapsa, sã zic aºa, ar fi fost ispãºitã. Însã, în decursul dezbaterii Ñ a fost o dezbatere destul de lungã Ñ, nu se mai susþine, într-adevãr, aceastã sãptãmânã; deci, noi renunþãm la acest interval; ºi, avându-se în vedere cele spuse de

colegul nostru, evident cã trebuie sã fim atenþi la ce este în legislaþia actualã. Ca atare, aº fi de acord cu modificarea: în loc de ”în cel mult o sãptãmânã de la sesizareÒ, sã trecem acolo ”10 zileÒ, la alin. 1; la alin. 4, în loc de ”o sãptãmânãÒ, sã fie aceeaºi formulare ca ºi în Legea contenciosului administrativ, deci în timpul cel mai scurt, iar la alin. 2 ”la adoptarea hotãrârii definitive ºi irevocabileÒ, ca sã fie ºi aici destul de clar; deci, ”la cerereÒ Ñ ºi includerea sintagmei ”la cerereÒ ºi completarea cu ”adoptarea hotãrârii definitive ºi irevocabileÒ, pentru cã asta a fost intenþia iniþiatorului; a fost o scãpare de-a noastrã.

Vã mulþumesc.