Florin Țurcanu

„Noi cu România noastră, ei cu România lor!”

A trăi în România acestor timpuri reprezintă un act de curaj. Situația disperată a românilor și rezistența acestora în fața tuturor greutăților este demnă de „Cartea Recordurilor”.

Lipsa de respect și indiferența manifestată de Guvernul româno-maghiar față de cetățenii acestei țări mă determină să cred că România este împărțită în două: România lor, a guvernanților, a celor care își permit orice – de la rochii de seară de 100.000 de euro până la concedii de alte sute de mii de euro prin diferite insule exotice – și, România noastră, a celor mulți, a celor care își chivernisesc veniturile în așa fel încât să le ajungă de la o leafă la alta!

Săptămâna trecută, în Parlament, prin bunăvoința doritorilor de autonomie sau a ungurilor, cum sunt mai cunoscuți în popor, a trecut celebrul Cod al muncii care condamnă România noastră la sclavie! A nu se înțelege că până acum în România noastră curgea lapte și miere și se ieșise din recesiune și, pentru că începusem să trăim foarte bine, aceste minți luminate au considerat că aripile noastre trebuie frânte definitiv pentru a nu mai avea curajul de a ne ridica sau de a ne opune puterii portocalii.

Numai că, spre surprinderea celor din „lumea puterii”, profesorii, acea categorie socială hulită și discreditată de „mai-marii țării”, de altfel oameni care au ajuns direct miniștri sau parlamentari fără să mai treacă prin mâinile bieților profesori care, oricum, nu puteau face față unor asemenea genii, au ieșit în stradă pentru a-și cere drepturile și respectul care li se cuvin! Această umilită categorie socială a hotărât ca de această dată să meargă până la capăt în demersurile lor!

În județul pe care îl reprezint în Parlament, județul Botoșani, geniile reprezentative ale puterii „habar n-au avut” de situația tragică a profesorilor, mai bine spus de lipsa salariilor. Prefectul, apolitic, cu preocupări preponderent politice, probabil că a avut un șoc când a aflat că în Botoșani există niște personaje care poartă titulatura de profesori și care au îndrăznit să-și ceară drepturile! Primarul, om citit la vremea lui, a dat dovadă de indolență și de nesimțirea specifică unui elev pentru care profesorul este un pericol și, printr-un limbaj trivial, a fugărit delegația profesorilor care se afla la negocieri în biroul său! Un alt personaj supradotat, cu doctorat terminat după 3 luni de la momentul înscrierii, a ieșit cu un tupeu caracteristic geniilor și a amenințat profesorii botoșăneni că dacă nu vor intra la ore își vor pierde locurile de muncă! De ce? Am întrebat noi, cei din afara tagmei profesorilor! De ce? au întrebat profesorii! Cum, de ce? Pentru că noi, cei din România noastră, am îndrăznit să tulburăm apele limpezi precum Ozana lui Creangă din România lor!

Dar lumea verde-portocalie a puterii și liniștea din România lor vor fi tulburate mult timp de acum înainte de către muritorii de rând din România noastră!