Gheorghe Predilã

Noi dispunem de o documentaþie destul de mare în ceea ce priveºte rãspunsul la întrebarea domnului senator. O sã i-o punem la dispoziþie, dar eu aº vrea sã punctãm câteva lucruri.

Datoritã apariþiei Legii nr. 18/1991, suprafaþa de sfeclã de zahãr, prin pulverizarea acestor exploataþii, a scãzut destul de accentuat în fiecare an, respectiv de la 240.000 hectare, cât se cultivau în 1989, în 2001 s-a ajuns la 39.000 de hectare. A fost ºi un an nefast datoritã secetei, pentru aceastã culturã, iar producþiile de zahãr au scãzut de la 505.000 tone la 73.000 tone. În aceºti ani, susþinerea acestei culturi de cãtre stat, mai ales începând din 1997, practic nu a mai existat. A scãzut ºi rentabilitatea, au crescut costurile ºi ea nu a mai fost susþinutã ºi, în acelaºi timp, trebuie sã recunoaºtem cã au fost ºi conduceri ale unor fabrici, mai ales patroni, dupã procesul de privatizare, care ºi-au permis sã rezilieze unilateral contracte cu producãtorii ºi în acelaºi timp sã le plãteascã drepturile contractuale, recunoscute de ambele pãrþi, dupã 2 ani sau, unii, sunt acum în litigii ºi se judecã în tribunale dupã 4 ani.

O altã cauzã a scãderii a fost ºi decapitalizarea acestor fabrici.

Referitor la întrebarea pe care a pus-o dânsul Ñ De ce au mai rãmas numai 5 fabrici? Ñ rãspunsul nostru este altul, deºi nu este de naturã sã ne mulþumeascã. Eu vreau sã-l informez corect pe domnul senator cã au funcþionat 33 de fabrici de zahãr la începutul anului 1990, au rãmas 10, din care 5 au lucrat numai pentru sfeclã de zahãr, iar alte 5 au procesat numai zahãr brut din import. Celelalte 23 de fabrici în momentul de faþã ºi-au încetat activitatea, 6 dintre ele sunt dezafectate dupã ce au fost cumpãrate, restul fiind în lichidare judecãtoreascã. Capacitãþile zilnice de prelucrare a rãdãcinilor de sfeclã au scãzut de la 83.000 de tone de sfeclã la 15.000 de tone.

Sigur cã România este parte la multe acorduri, printre care ºi Acordul privind sistemul global de preferinþe comerciale, în care þãrile producãtoare de zahãr din trestie pot exporta fãrã taxe vamale. România a semnat cu ani în urmã un asemenea acord, în 1998. Dar pentru a veni ºi sprijini producãtorii de zahãr ºi pentru a relansa cultura sfeclei de zahãr, în anul 2001, pentru producþia acestui an s-a elaborat programul strategic de revitalizare a sectorului de zahãr prin care noi susþinem cu 565.000.000.000 lei producþia de sfeclã la producãtor pentru 1,8 milioane de tone. Am emis ºi o hotãrâre de Guvern care prevede creºterea taxei vamale la zahãrul brut din trestie pe timp de 6 ani cu 30% Ñ este o taxã asimilatã cu importul de zahãr alb. În acelaºi timp vom susþine ºi programul de irigaþii pentru aceastã culturã, în aºa fel încât sã ajungem la prevederea de 125.000 de hectare de sfeclã în anii urmãtori ºi sã repunem în circuitul productiv 16 fabrici de zahãr, care, în momentul de faþã, mai pot fi reabilitate, unele din ele, din cele care sunt în funcþiune. Pentru documentarea dânsului în continuare, având în vedere cã sunt foarte multe rãspunsuri de dat, îi punem la dispoziþie toate datele de care dispunem.