Nini Sãpunaru

Noi oferim ºansa, prin aceastã lege, posibilitatea ca sã oprim; avem ºi posibilitatea în interiorul legii de a ne institui din oficiu ºi a ataca o marfã pirat sau care avem ideea cã este contrafãcutã ºi de a anunþa reprezentanþii legali sã vinã sã o inspecteze. Însã, gândiþi-vã cã un asemenea proces poate dura ºi un an de zile. Este normal ca pentru apãrare... pentru cã altfel, dacã vor fi daune, cel care va dori sã perceapã acele daune, le percepe de la Vama Românã, nu din altã parte Ð ºi Vama Românã înseamnã statul, în ultimã instanþã.

Deci, peste tot în comunitate, existã asemenea garanþii care se plãtesc. Este o lege nouã, este o deosebire mare faþã de cum se lucreazã la ora aceasta în România ºi considerãm cã pentru o societate serioasã, care vrea sã-ºi protejeze dreptul de marcãÉ de exemplu, vine firma ”AdidasÒ. Într-un asemenea proces se lasã cu sancþiuni, deci, este ºi infracþiune pe drepturi de autor, sunt ºi sancþiuni contravenþionale în lege.

Deci, în mod normal, firma respectivã, care a adus acel produs pirat, s-ar putea sã nu mai aducã niciodatã. Pãrerea noastrã este cã nu este o valoare extraordinarã pentru un proces care poate sã dureze chiar ºi un an de zile, în care marfa trebuie þinutã, trebuie depozitatã º.a.m.d. Sã ºtiþi cã s-a modificat. În urma discuþiei în comisie, noi am cerut 100% din valoare, plus drepturile de import. Am ajuns la concluzia cã eram mai catolici decât Papa ºi am rãmas la 100% din valoare, însã este o fazã de aplicare; nu ºtim ce va apãrea ºi, atunci, decât sã plãtim de la stat, este un risc, fiecare trebuie sã-ºi asume un risc când ajunge sã intre în proces. Mulþumesc.