Toni Greblă

Nu voiam să iau cuvântul, dar, având în vedere că am fost invocat, făcând parte din Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, aș vrea să deplâng modul în care al nostru coleg a înțeles o dezbatere, altfel interesantă.

Nimeni nu se opune în această țară – nu în această sală – modernizării satului românesc.

De altfel, vorbe din acestea pompoase putem folosi, dar nu sunt productive absolut deloc. Ar trebui să vorbim mai degrabă de scoaterea satului din mizerie și subdezvoltare, și nu de modernizarea satului românesc. Când s-au pus câteva întrebări aici, s-au pus din alt motiv. Reabilitări de drumuri naționale, de drumuri județene, canalizări, apă, în țara aceasta, mai mult sau mai puțin, s-au făcut de 20 de ani pe legislația pe care o avem. Ca să lărgim proiectul, să mărim proiectul național, nu avem nevoie de ordonanță de urgență a Guvernului, nu avem nevoie de modificarea legii. Guvernul poate să aloce mâine, dacă se uită în buzunar, dublul sumei și, pe Legea finanțelor publice, acele lucrări pot fi finanțate foarte ușor. Nu programul în sine este problema, nu ideea nobilă, dar, din păcate, nerealizabilă, a realizării într-un ritm mai susținut a unor lucrări de infrastructură în mediul rural este problema, ci modul cum se încearcă a fi atribuite aceste lucrări în plin program de descentralizare, pe care și l-a asumat partidul de guvernământ.

Acum, recentralizăm decizia pentru a ști că acea lucrare dintr-o comună, cealaltă lucrare din celălalt județ sunt date de un anume minister, și nu, spre exemplu, prin consiliile județene, cum ar fi fost normal, eventual, prin unitățile de dezvoltare regională, pentru a avea în vedere și programe de dezvoltare regională, și atunci le centralizăm pentru a avea un control asupra acestor bani.

Acestea au fost îndoielile pe care le-a avut Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC la lege, și nicidecum faptul de a nu fi de acord cu un ritm mai susținut pentru realizarea unor lucrări de interes local în unele zone rurale din țară.