Ilie Sârbu

Nu am comentat și nici nu... vreau să mă înscriu exact în spiritul pe care l-a lansat colegul meu, fără demagogie, fără populism, ci constatând o realitate. Cum facem? La noi sunt câțiva colegi prezenți. Unii mai sunt pe la întâlniri oficiale, bilaterale, sunt delegații din Germania aici. Dar în partea stângă mereu suntem în aceeași situație. Haideți, împreună, luni, să găsim formula și după aceea s-o respectăm. Respectul cred că poate apărea din motivul pe care-l cunoaștem cu toții: dacă nu suntem prezenți în sală, nu începem ședința, fără niciun fel de compromis. Și-atunci, eu cred că, încet-încet, vom avea la dezbateri prezență. Fiindcă ieri – îmi spune colega mea, doamna Silistru – nu aveam voturi nici să retrimitem la comisie. Am văzut și data trecută, la fel.

Pentru că dezbaterile, totuși, sunt importante. Fiindcă, pe de altă parte, mulți dintre colegi, în special din opoziție, acuză mereu faptul că nu li se dă posibilitatea să intervină pe proiecte, că doar comisiile sunt cele care decid. Când li se dă această posibilitate, când am creat cadrul pentru dezbateri, atunci nu mai vin.

Nu știu care-i cea mai bună formulă, sincer. Eu mi-am asumat-o și știți bine că am fost și criticat pentru lucrul ăsta, că am vrut – cum vreau și acum – să ne adaptăm la realitate. Degeaba ne propunem noi lucruri pe care nu le putem realiza.

Acum, sigur, suntem 92 la apelul nominal. Cvorum există, putem să începem lucrările. O să vedeți, în jumătate de oră, câți rămânem în sală.