Adrian Pãunescu

Nu aº fi vrut sã intru în polemici personale, dar, pentru cã s-a ivit ocazia, voi face obiºnuitele exerciþii democratice de ascuþire a armelor rãspunsului.

M-am delimitat, domnule coleg, de ideea cã, datoritã presiunilor unui partid, totuºi nu atât de puternic ca sã poatã obliga la o mãsurã, s-a luat de cãtre Guvern mãsura beneficã privind impozitul agricol. Nu am negat contribuþia dumneavoastrã ºi a partidului dumneavoastrã la lupta pentru impunerea unor idei, dar de la încercarea de impunere a unei idei ºi pânã la luarea, vineri noaptea Ñ cum spuneaþi Ñ, a unor mãsuri este distanþã lungã. Realitatea a impus aceastã mãsurã ºi e bine cã ea s-a auzit la Guvern ºi s-a luat aceastã mãsurã.

Mã gândeam cã veþi rãspunde totuºi la o întrebare mai serioasã, pe care, chiar dacã nu o punem la fiecare întâlnire, în mod obsesiv, ne-o punem în istorie. De exemplu, unde or fi sistemele de irigaþii din România?

Asta ar fi o problemã la care v-aþi putea cantona ºi v-aþi putea interesa în propriul dumneavoastrã partid ce s-a întâmplat. Vã puteþi interesa la un fost lider partinic ºi naþional. Unde or fi sistemele de irigaþii care asigurau echilibrul, cel puþin în zonele ameninþate cu deºertificarea?

Ne-ar interesa povestea acestor sisteme de irigaþie ºi ne-ar interesa ce pãrere aveþi acum despre faptul cã, la începutul anilor Õ90, s-a cerut o politicã agricolã în mãsurã sã permitã mai degrabã importuri decât producþie proprie? Se ajunsese sã se dea 40 milioane de dolari pentru astfel de importuri, inclusiv pentru hrana peºtilor. Pentru...