Paul Ichim

Nu aș vrea să completez ceea ce a spus colega mea – dânsa este specialist în domeniu –, însă aș vrea să accentuez o anumită particularitate reieșită din teren.

Sunt anumite persoane cu handicap sever, cu leziuni mutilante, amputații majore ale membrelor, care, e normal, devin dependente de ajutorul celor din jur și care sunt foarte necăjite pentru că sunt plimbate pe la aceste cabinete specializate în probleme de handicap.

Poate sună un pic umoristic, dar este un umor negru. Ziceau săracii: „Domnule, de ce mă tot chinuiesc? Mie nu-mi crește extremitatea, nu-mi crește membrul amputat ca la șopârlă!”

Observația și durerea din afirmațiile lor mă fac să susțin întru totul ceea ce a spus colega noastră și să susțin această propunere legislativă.