Nicolae Giugea

„Nu avem o criză a forței de muncă, ci o criză de competență a Guvernului!”

Din anul 2011, de când economia românească a fost scoasă dintr-o recesiune severă și dureroasă pentru cea mai mare parte a populației, am tot auzit în spațiul public că România traversează o criză cumplită a forței de muncă și că acest lucru ține mediul economic pe loc și nu îl lasă să se dezvolte. La început am fost tentat să cred și eu că în România chiar nu mai are cine să muncească, pentru că tinerii ne-au plecat cu toții peste hotare, iar acasă, în țară, toată lumea are o slujbă bine plătită. După ce m-am uitat cu mai multă atenție pe cifrele comunicate lunar de Institutul Național de Statistică, am constatat cu neplăcută surprindere că lucrurile nu stau deloc așa.

Dintr-o populație de peste 19 milioane de români care sunt încă în țară, dacă scădem vârstnicii și copiii, vom constata că avem peste 9,2 milioane de persoane active, dintre care doar puțin peste 65% sunt ocupate. Dacă ne uităm și la modul rudimentar și înșelător în care se calculează rata șomajului, atunci ne dăm seama că realitatea românească este cu totul alta.

Nu știu câți dintre dumneavoastră cunoașteți faptul că aproape un milion de tineri nici nu studiază și nici nu au un loc de muncă. Aș putea să înțeleg că nu știți, pentru că Guvernul face un efort uriaș să ascundă aceste informații devastatoare, care arată cât este de incompetent. Deși avem această resursă de muncă uriașă, Guvernul Dăncilă a început să facă promisiuni agenților economici că va aduce în România nu știu câte sute de mii de muncitori pakistanezi sau din alte părți ale lumii. Așadar, Guvernul nu dă doi bani pe soarta sutelor de mii de tineri care trăiesc încă pe buzunarele părinților, însă se preocupă de soarta lucrătorilor din statele din Orient. Singura explicație posibilă ar fi aceea că nu s-a găsit încă nimeni prin Guvern sau prin PSD să o convingă pe doamna Dăncilă că Pakistanul, Irakul sau Iranul nu sunt state membre ale Uniunii Europene.

Dacă ar fi să caracterizăm toate guvernările PSD–ALDE din ultimii ani, putem să spunem că acestea nu au făcut decât să rateze toate oportunitățile puse la dispoziția țării noastre. Au ratat modernizarea întregii infrastructuri pe banii gratuiți de la UE și au ratat inclusiv utilizarea a peste 328 de milioane de euro pentru instruirea și inserția tinerilor pe piața muncii. Este strigător la cer că țara noastră a folosit, din 2014 și până astăzi, mai puțin de 1% din acești bani, deși sute de mii de tineri ar fi putut să învețe o meserie sau să facă ucenicie pe lângă o fabrică, fiind și plătiți corespunzător.

Apoi, angajatorii ar trebui să știe și ei că jumătate din leafa oamenilor merge la bugetul pe care îl împart Dragnea și Vâlcov către clientela de partid. Or, cu un salariu minim de 2.080 de lei, din care angajatul rămâne în mână cu puțin peste jumătate, nu știu câți tineri se vor înghesui să se angajeze. Vor continua să spună că-i mai bun ajutorul social decât salariul. Așadar, angajatorii ar trebui să se capitalizeze mai bine, să poată produce mai eficient și să poată oferi salarii mai atractive.