Florin Georgescu

Nu de la Moscova, cã ei nu au ºcoalã monetarã, ei au ºcoalã literarã, mai mult.

Deci, nu sunt adeptul acestor politici de dreapta, care aduc rãu populaþiei, aduc mai mult bine la un pol al societãþii ºi foarte mult rãu la celãlalt pol, creeazã polarizare ºi tensiuni sociale, dar a fost opþiunea celor care au negociat cu organismele financiare internaþionale, cu Fondul Monetar Internaþional, pentru cã acordul cu Fondul Monetar Internaþional are o componentã importantã, aceasta privind politica monetarã. Coaliþia la guvernare ºi-a asumat acest tip de politicã, care, începând cu 2001, are cu totul alt sens, ºi anume nu mai are loc aceastã activitate de demonetizare a economiei, deci de retragere a banilor din circulaþie Ñ cu toate cã se mai practicã încã, de cãtre unele bãnci comerciale, sistemul ãsta de a þine depozitele la banca centralã Ñ ºi masa monetarã, ºi creditul guvernamental ºi neguvernamental, dar, îndeosebi, cel neguvernamental, cãtre întreprinderi, cresc mai rapid decât rata inflaþiei, ceea ce înseamnã cã organismul economiei româneºti este tratat cu o injecþie de sânge proaspãt de bani, ºi nu este tratat cu o retragere de sânge din corpusul economic al þãrii.

În rest, n-aº vrea sã mã refer la alte elemente. Repet, politica monetarã este o sumã de opþiuni, de decizii, de acþiuni pe care ºi le asumã un anumit regim politic. Banca centralã este, într-adevãr, independentã, dar ºi ea se racordeazã ºi negociazã, atunci când negociazã, într-o anumitã manierã, dacã are partener de negocieri un ministru de finanþe, un prim-ministru cu o anumitã orientare politicã ºi cu un anumit program economic ºi, de asemenea, banca centralã negociazã de altã manierã dacã are drept parteneri un alt ministru al finanþelor, un alt prim-ministru, cu un alt program economic, al altei formaþiuni politice care susþine guvernul în cauzã.

Noi, membrii comisiei de astãzi sau de ieri, care am analizat aceste rapoarte, ne-am exprimat, în mod mai detaliat acolo, mai sintetic aici, aceste gânduri, aceste constatãri ºi, în final, am votat rapoartele respective, cu recomandãri ca anumite active din bilanþul bãncii centrale sã fie revizuite, ca anumite poziþii de acolo sã fie provizionate, adicã sã se constituie rezerve, pentru cã prin activul Bãncii Centrale se gãsesc unele elemente, unele poziþii aºa-zis ”active putredeÒ, care nu se mai încaseazã ºi care, potrivit legislaþiei, trebuie provizionate, adicã create niºte rezerve care sã compenseze aceste neîncasãri. De altfel, se vede cã profitul bãncii centrale a scãzut an de an, ajungând ca în 1999 sã fie de 1 miliard ºi ceva, cât la un S.R.L. Sigur, a costat acea politicã de sterilizare monetarã, ºi aºa mai departe.

Aceastã teorie de a pune moneda deasupra economiei face rãu, domnilor ºi doamnelor! Face rãu politica aceasta monetaristã, în care moneda este pusã deasupra economiei, ºi nu economia pusã cel puþin pe acelaºi plan cu politica monetarã. Iar acest lucru nu-l spun eu, este criticat recent într-o lucrare apãrutã la Paris ºi elaboratã de un laureat al Premiului Nobel, de acum un an, doi, fost vicepreºedinte Ñ reþineþi! Ñ al Bãncii Internaþionale de Reconstrucþie ºi Dezvoltare, domnul Josef Stigritz. Domnia sa criticã aceste politici, care nu fac bine þãrilor sãrace ºi în tranziþie, þãrilor în curs de dezvoltare, ºi care fac bine altora. Or, noi vrem ca politicile monetare interne, politicile comerciale internaþionale ºi celelalte politici sã facã bine tuturor, sã aducã bunãstare în toate zonele lumii, ºi nu sã producã o redistribuire între zonele sãrace ºi cele bogate ale lumii, în defavoarea primelor, adicã a zonelor sãrace.