Valentin Gigel Calcan

Nu.

Deci, stimați colegi, pe 19 septembrie a fost dată această ordonanță, care, printre altele, spune că, imediat după ce ea va fi în vigoare, se va modifica această hotărâre a Guvernului, care înseamnă, de fapt, aprobarea mecanismelor de derulare a acțiunilor din programul de promovare a exportului.

Deci, practic, fără această hotărâre a Guvernului, ordonanța nu are niciun efect și de multe ori mă întreb: de ce venim cu ordonanțe dacă, oricum, ele, practic, nu pot să funcționeze? Poate că mai ușor ar fi fost să intre într-un proces legislativ normal, astfel încât să le putem dezbate în mod firesc. Asta este doar o observație.

Pe fond, ea sună bine, spune: susținerea și promovarea exportului. În realitate, exportul nu este susținut, exportul nu este nici măcar promovat, pentru că modul în care se face este aproape inexistent. Susținerea... am fi vorbit dacă, de exemplu, cum ar fi fost acum o perioadă de timp, de exemplu, profitul realizat din activitățile de export să fi fost scutit de impozit. Sau, poate, de exemplu, dacă ar fi gândit Guvernul că, de exemplu, la profitul reinvestit din export, de exemplu, să fie scutit de impozit, dar, din păcate, nu este. Exportatorii se descurcă singuri și se descurcă bine, nu au nevoie de foarte multe lucruri, își văd de treabă.

Aș vrea să fac o referire la promovarea exportului și, până la urmă, la răspunderea Ministerului Economiei față de promovarea exportului. Nu știu dacă ați urmărit știrile. Aseară, Adi Hădean, cel de la „Master Chef”, ne prezenta ce s-a întâmplat la SIAL – SIAL este târgul de la Paris, cel mai mare târg din industria de food, de mâncare –, și anume 36 de mici producători români care s-au înscris la acest târg s-au dus acolo la Paris, la SIAL, și Guvernul României, prin minister, nu a achitat taxele de participare, deci standul României nu a existat. Repet, SIAL, cel mai mare târg de food, cel mai important din lume, 36 de expozanți români.

Noroc cu Adi Hădean, care este o persoană publică cunoscută și care, practic, a putut să facă până la urmă cunoscut ce se întâmplă.

Astfel de exemple sunt multe, am întâlnit și eu foarte mulți mici exportatori care au încercat să meargă la târguri, care au fost la târguri și, până la urmă, și-au decontat singuri banii. Pentru că este clar. Dacă doamna secretar de stat mă va și asculta, poate, până la urmă nu o să se mai repete rușinea de la SIAL. Pentru că, doamnă, este o rușine ce s-a întâmplat acolo. Să nu existe pavilionul României la cel mai mare târg, 36 de mici producători români să fie lăsați de izbeliște acolo – este o rușine pentru România, să știți!

Și aș vrea să întreb: răspunde cineva pentru așa ceva? Cineva din minister se ocupă de astfel de lucruri? Pentru că, până la urmă, una votăm, una spunem că facem și, de fapt, în realitate, nu se întâmplă absolut nimic, decât o nepăsare totală prin care toți exportatorii sunt lăsați, efectiv, de izbeliște.