Nicolae Paul Anton Pãcuraru

Nu, domnule senator, îmi permit sã spun cã ºi în 1997, ºi în 1998, luãm ºi citãm, erau nominalizate actele normative pe care Guvernul dorea, pe baza agendei de guvernare, sã le promoveze în sesiune. Iatã cã acest lucru e ca ºi dispãrut, în momentul de faþã atât iniþiatorul, domnul ministru Acsinte Gaspar, cât ºi Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri nu mai vorbesc decât de domenii de legiferare ºi nu mai vorbesc de proiecte de lege. Deci practic totul este posibil, pentru cã la capitolul domenii va fi imposibil sã separãm interferenþa sau neinterferenþa cu o lege organicã.

Acesta ar fi primul ºi cel mai important aspect, care pe noi, la o analizã, ne-a fãcut sã spunem cã nu putem sã susþinem acest proiect de lege.

În fine, o altã problemã este cea de procedurã. Practic, deºi termenul o permitea, deºi, în opinia noastrã, era firesc, absolut firesc ca toate comisiile permanente ale Senatului sã fie consultate pe fiecare domeniu în parte, pe fiecare capitol în parte, acestea au fost ocolite printr-un simplu raport, o expediere pe fond la Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri. Sigur, era comisia de fond, dar cred cã bine era, benefic era ºi pentru Guvern, ºi pentru actul normativ în sine ca toate comisiile permanente ale Senatului sã se pronunþe, sã aibã discuþiile cu domnii miniºtri, nu acum, în plen, la o eventualã întrebare, ci în comisie, ca sã se vadã într-adevãr care este agenda legislativã ºi, ulterior, sã se ajungã la o concluzie, la eventuale amendamente însuºite de comun acord. Iatã cã acest lucru nu s-a întâmplat, avem doar un raport al Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, comisiile permanente nu au fost sesizate ºi este a doua ocolire.

Nu vreau sã fac un proces de intenþie ºi sã întreb Ñ sigur cã nici nu vom avea mijloacele acum Ñ, sã vedem dacã ministerele au fost consultate atunci când Ministerul pentru Relaþia cu Parlametnul a emis acest proiect, sã vedem dacã într-adevãr agenda fiecãrui minister, proiectele de acte normative ale fiecãrui minister au fost avute în vedere, pentru cã generalitatea domeniilor te duce cu gândul cã nici acest lucru nu s-a întâmplat. În fine, sunt obligat sã spun ºi sã aduc aminte, pentru faptul cã mulþi colegi nu au fost aici în toate legislaturile, cã acest subiect este o veºnicã disputã între putere ºi opoziþie ºi, întotdeauna, puterea are acelaºi glas Ñ ºi, din pãcate, instituþiile statului au ºi ele, la rândul lor, acelaºi glas Ñ ºi întotdeauna opoziþia reclamã aceleaºi lucruri, adicã expedierea Parlamentului în derizoriu. În legislatura trecutã, dacã nu mã înºel, un distins domn senator, domnul Oliviu Gherman, domnul Petre Ninosu, alþi distinºi senatori clamau pentru prestigiul Parlamentului, pentru pãstrarea demnitãþii sale, pentru raporturile defectuoase ale Executivului, care ºi-a arogat aproape în exclusivitate funcþia de legiferare. Sigur, sunt de înþeles temeiurile, dar, repet, la acea perioadã discuþia era pe concret, pe proiect de lege, pe încercarea de a sesiza pe fond dacã fiecare proiect de lege se duce sau nu în materia legii organice. Sigur cã sunt suficienþi juriºti în Senat ºi de excelentã calitate profesionalã pentru a discuta, a argumenta. De fapt, nu prea mai avem mare lucru de discutat atunci când discutãm doar despre domenii, ºi nu despre proiecte de lege ºi acte normative, ca atare.