Nu este nici o obiecþiune. Domnul Radu Sârbu, preºedintele F.P.S.-ului, are cuvântul.
## **Domnul Radu Sârbu Ñ** _preºedintele Fondului Proprietãþii de Stat:_
## Domnule preºedinte,
## Doamnelor ºi domnilor,
Programele proprii ale Fondului Proprietãþii de Stat în perioada 1997 Ð 2000 au fost elaborate în vederea aducerii la îndeplinire ºi punerii în aplicare a obiectivelor ºi mãsurilor cuprinse în programele de guvernare ºi au promovat în principal urmãtoarele acþiuni: utilizarea metodelor de privatizare care conduc la o concurenþã sporitã a cumpãrãtorilor ºi creºterea ritmului de vânzare a acþiunilor, prin utilizarea cu prioritate a licitaþiei cu strigare ºi a metodelor specifice pieþei de capital, în cazul vânzãrii acþiunilor societãþilor mici ºi mijlocii; creºterea ponderii societãþilor comerciale mari în numãrul total al societãþilor comerciale privatizate ºi implicit a ponderii capitalului social vândut faþã de capitalul social total deþinut de stat; sporirea atractivitãþii ofertei de acþiuni, prin solicitarea reeºalonãrii datoriilor restante ale societãþilor comerciale faþã de creditorii bugetari; închiderea operaþionalã, totalã sau parþialã, a agenþilor economici a cãror activitate se dovedeºte neviabilã ºi care nu prezintã interes pentru investitori; asigurarea îndeplinirii condiþionalitãþilor prevãzute în programele speciale negociate de Guvernul României cu organismele financiare internaþionale; promovarea privatizãrii prin agenþi de privatizare, precum ºi intermedierea vânzãrilor de acþiuni ale societãþilor comerciale de cãtre bãnci internaþionale de investiþii; accelerarea restructurãrii ºi privatizãrii bãncilor cu capital de stat, prin finalizarea privatizãrii Bãncii Române de Dezvoltare ºi BANC POST, restructurarea Bãncii Agricole ºi pregãtirea pentru privatizare a Bãncii Comerciale Române ºi a Bãncii Agricole; asigurarea unui cadru adecvat ºi eficient de informare, promovare, dezvoltare ºi concretizare a relaþiilor cu potenþialii investitori, persoane fizice sau juridice române sau strãine; perfecþionarea organizãrii interne a F.P.S., prin reorganizarea pe criterii de eficienþã a activitãþii ºi descentralizarea activitãþii Fondului Proprietãþii de Stat prin organizarea, în prima etapã, 1998 Ð 1999, a 11 sucursale teritoriale, 42 de direcþii judeþene, iar în a doua etapã, anul 2000, a 7 sucursale teritoriale ºi 21 de direcþii judeþene, cu atribuþii ºi competenþe privind privatizarea ºi restructurarea societãþilor comerciale mici ºi mijlocii; organizarea selecþiei administratorilor societãþilor comerciale, prin concurs de oferte, ºi adoptarea prevederilor contractelor de reprezentare în adunãrile generale ale acþionarilor, în conformitate cu prevederile noii legislaþii în acest domeniu.
Mãsurile menþionate mai sus au fost puse în aplicare, cu respectarea cadrului legislativ specific domeniului privatizãrii ºi restructurãrii.
Activitatea efectivã de privatizare, desfãºuratã de F.P.S., a avut la bazã prevederile programelor anuale de privatizare, aprobate în conformitate cu prevederile legislaþiei privatizãrii în vigoare la acel moment, de cãtre organismul coordonator.
Programele de privatizare au fost elaborate de cãtre Fondul Proprietãþii de Stat ºi au asigurat realizarea obiectivelor generale ºi politicilor sectoriale de privatizare cuprinse, începând cu anul 1998, în strategiile naþionale de privatizare aprobate anual de cãtre Guvernul României.
Fondul Proprietãþii de Stat, constituit în conformitate cu prevederile Legii privatizãrii societãþilor comerciale nr. 58 din anul 1991, funcþioneazã începând cu a doua parte a anului 1992.
Portofoliul F.P.S. a evoluat de la un numãr iniþial de societãþi comerciale de 5.937, al cãror capital social gestionat de F.P.S. a fost de 45.000 miliarde lei, la un numãr de 9.168 de societãþi comerciale, al cãror capital social este de 58.160 miliarde lei.
Aceastã evoluþie a fost determinatã de includerea în portofoliul F.P.S. a unor societãþi comerciale provenite din restructurarea unor regii autonome, de aplicarea actelor normative privind reevaluarea patrimoniului, de majorarea capitalului social, prin includerea valorii terenului, ca urmare a obþinerii certificatului de proprietate, de transferarea unor societãþi comerciale din portofoliul F.P.S. în portofoliul S.I.F.-urilor, în urma regularizãrii cotelor de capital social.
Un numãr de 685 societãþi comerciale au fost transferate din portofoliul F.P.S. în cel al Ministerului Agriculturii ºi Alimentaþiei, prin aplicarea cadrului legislativ privind societãþile comerciale ce deþin în administrare terenuri agricole sau aflate permanent sub luciul de apã, în conformitate cu prevederile Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 198/1999.
Evoluþia procesului de privatizare a fost puternic marcatã nu numai de evoluþia cadrului legislativ ºi sistemului instituþional specific, dar, în mod deosebit, de gradul de atractivitate redus al acþiunilor oferite la vânzare, datorat dimensiunilor întreprinderilor moºtenite de la regimul comunist ºi decapitalizãrii acestora, cauzatã de hiperinflaþie. De asemenea, a fost îngreunat de precaritatea capitalului românesc cu vocaþie investiþionalã ºi de interesul scãzut al investitorilor strãini.
Cu toate acestea, datele comparative referitoare la cele douã perioade de guvernare: 1 decembrie 1992 Ð 31 decembrie 1996 ºi, respectiv, 1 ianuarie 1997 Ð 30 aprilie 2000 sunt edificatoare, punând în evidenþã accelerarea ºi consolidarea procesului de privatizare, componentã a reformei economice în perioada actualã de guvernare.
În perioada decembrie 1992 Ð aprilie 2000 F.P.S. a încheiat contracte de vânzare-cumpãrare de acþiuni pentru 7.610 societãþi comerciale, cu un capital social vândut de peste 19.400 miliarde lei, conform datelor cuprinse în raportãrile anuale ºi respectiv lunare privind realizarea procesului de privatizare.
În primii 4 ani au fost privatizate 2.725 de societãþi comerciale, cu un capital social vândut de 3.570 miliarde lei, în timp ce dupã 1 ianuarie 1997 au fost încheiate contracte de vânzare-cumpãrare de acþiuni pentru 4.885 societãþi comerciale, cu un capital social vândut de aproape 16.000 miliarde lei.
Se vede cã începând cu anul 1997, Fondul Proprietãþii de Stat a accelerat procesul de privatizare, prin aplicarea mai multor mãsuri, vizând diversificarea ofertei de vânzare, vânzarea acþiunilor prin metode transparente ºi rapide, inclusiv pe piaþa de capital, bursa de valori ºi RASDAQ, restructurarea ºi reorganizarea instituþiei, prin descentralizarea activitãþii în teritoriu, începând cu trimestrul al IV-lea al anului 1998.
În cazul societãþilor cu pierderi ºi datorii mari, a cãror privatizare a eºuat, F.P.S. a trecut la restructurarea, închiderea operaþionalã ºi, dupã caz, lichidarea acestora, pe baza unor activitãþi de monitorizare permanentã.
Dupã reconsiderarea ºi accelerarea proceselor de restructurare, prin prevederile Ordonanþei nr. 88/1997 privind privatizarea societãþilor comerciale, a fost aplicat un nou concept de restructurare structuralã, prin oprirea activitãþilor neeficiente, divizarea, fuziunea ºi chiar lichidarea societãþilor comerciale care nu-ºi mai pot realiza obiectul de activitate, în condiþii de profitabilitate.
Pe aceastã bazã au fost elaborate analize-diagnostic ºi programe de restructurare pentru 660 de societãþi comerciale, a cãror aplicare a condus la reducerea substanþialã a pierderilor.
Analiza comparativã a principalilor indicatori care caracterizeazã procesul de privatizare desfãºuratã în perioada 1997 Ð 2000 timp de 32 de luni, faþã de cei înregistraþi în perioada 1992 Ð 1996, 49 de luni, evidenþiazã urmãtoarele aspecte cantitative ºi calitative: ritmul privatizãrii societãþilor comerciale a fost accelerat; numãrul de contracte este de douã ori mai mare, deºi intervalul este cu 50% mai scurt; media lunarã a societãþilor comerciale privatizate a crescut de aproape trei ori; prioritatea procesului de privatizare a fost orientatã spre creºterea capitalului social vândut; valoarea capitalului social vândut este de 4,5 ori mai mare, valoarea medie a capitalului social vândut lunar a crescut de aproape 7 ori.
Activitatea de atragere a investitorilor strãini a fost intensificatã. Dacã în primii 4 ani s-au încheiat 11 contracte de privatizare cu investitori strãini, în ultimii 3 ani s-au încheiat 245 de astfel de contracte.
Valoarea contractelor achitate în valutã este de 33 de ori mai mare, iar investiþiile asumate sunt de circa 10 ori mai mari faþã de contractele încheiate în anii anteriori, investiþii asumate ºi garantate.
În continuare, vã rog sã-mi permiteþi sã mã refer la unele cazuri concrete cuprinse în moþiune, în urma cãrora sper sã puteþi aprecia care a fost rolul corect al Fondului Proprietãþii de Stat, rolul real al F.P.S.-ului în acest domeniu.
Deºi nu doresc sã emit aprecieri generale asupra modului în care a fost redactat textul moþiunii, totuºi trebuie sã vã mãrturisesc cã ne-a fost destul de dificil sã înþelegem cum de s-au putut da 7 exemple de societãþi comerciale privatizate înainte de 1997
Ca exemplu: CESAROM Bucureºti, MODERN Constanþa, ROMLUX Târgoviºte, SOMVETRA Gherla, TRANSUTIL Petroºani ºi altele.
De asemenea, textul, în mod vãdit, ignorã prevederile legislaþiei cu privire la privatizãrile actuale ºi anterioare. Astfel, se vorbeºte despre atribuþia F.P.S. de a vinde acþiuni ºi active, confuzie care apare frecvent ºi în alte intervenþii. ªi spun ”confuzieÒ pentru cã Fondul Proprietãþii de Stat vinde acþiuni. Societãþile comerciale sunt cele care vând active.
În ceea ce priveºte exemplificãrile din moþiune, pentru multe din cazurile prezentate acuzaþiile nu pot nici mãcar sã fie probate.
Din lista celor 92 de societãþi comerciale nominalizate, pentru 20 de societãþi nu s-a încheiat nici un contract de privatizare. Repet, 20 nu au nici un contract de privati-
zare ºi sunt date ca exemple de abuzuri în privatizare, iar 7 au fost privatizate pe vremea preºedinþiei domnului Dima. Moþiunea are, deci, ºi un caracter autocritic, nu numai unul critic.
Referitor la afirmaþia: ”Stabilirea unor preþuri de ofertã mult mai mici decât cele realeÒ, cadrul legislativ al privatizãrii a evoluat continuu, generând o diversificare în modul de stabilire a preþului de ofertã pentru pachetele de acþiuni vândute de F.P.S.
Douã sunt noþiunile esenþiale ale procesului de privatizare la care nu s-au realizat modificãri conceptuale, ca urmare a perfecþionãrii legislaþiei privatizãrii: preþul de tranzacþie ºi preþul de ofertã.
În primul caz, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 15/ 1999 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 58/1991 obligã F.P.S. sã asigure vânzarea acþiunilor sau pãrþilor sociale deþinute de stat sau de autoritatea administraþiei publice locale la cel mai bun preþ de piaþã oferit, fãrã a exista o limitã inferioarã.
Modificãrile ulterioare ale Legii privatizãrii, precum Ordonanþa de urgenþã a Guvernului României nr. 88/1997, Legea nr. 99/1999, au menþinut ideea privind absenþa preþului minim pentru o tranzacþie de privatizare ºi au subliniat cã preþul de vânzare este rezultatul raportului dintre cerere ºi ofertã, nefiind condiþionat de nivelul preþului de ofertã.
În privinþa modalitãþilor de estimare a preþului de ofertã, actele normative ale privatizãrii au avut o evidentã tendinþã de relaxare, atât în ceea ce priveºte modalitatea de calcul, cât ºi în ceea ce priveºte realizatorul evaluãrii.
Astfel, în baza Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 58/1991, încã, privind privatizarea societãþilor comerciale, emise de Agenþia Naþionalã pentru Privatizare, se stabilea obligaþia întocmirii unui raport de evaluare realizat de firme specializate pentru societãþile comerciale mari ºi din turism, iar pentru societãþile comerciale mici ºi mijlocii preþul de ofertã se determinã în baza activului net contabil certificat de conducerea societãþii ºi a cenzorilor interni.
Evaluarea pe baza activului net contabil s-a legiferat încã de la constituirea F.P.S., din 1991. Prin Normele de aplicare ale Legii nr. 55/1995 privind accelerarea procesului de privatizare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului României nr. 887/1995, încã, se admite reducerea preþului de ofertã în trepte succesive, pânã la vânzarea integralã a pachetului de acþiuni.
Ordonanþa de urgenþã a Guvernului României nr. 15/1997 privind modificarea ºi completarea Legii nr. 58/1991 prevede ca F.P.S. sã poatã evalua societãþile comerciale din portofoliu, fie prin personal propriu, fie prin firmele de consultanþã.
Normele metodologice de aplicare, aprobate de Hotãrârea Guvernului României nr. 457/1997, reglementeazã modalitatea de determinare a preþului de ofertã în funcþie de metoda de vânzare aplicatã. Astfel, pentru societãþile comerciale ale cãror pachete de acþiuni se vând prin licitaþie publicã, se întocmeºte un raport de evaluare simplificat. În cazul vânzãrilor de acþiuni prin alte metode decât licitaþia publicã, preþul de ofertã se stabileºte prin raportul de evaluare, elaborat prin utilizarea metodelor de evaluare patrimonialã, de randament ºi combinaþii ale acestora, iar pentru societãþile comerciale
cotate la bursele de valori sau tranzacþionate pe piaþa extrabursierã preþul de ofertã este egal cu cota acþiunilor înregistrate în ziua precedentã vânzãrii pe respectivele pieþe secundare.
Prin Ordonanþa de urgenþã nr. 88/1997 privind privatizarea societãþilor comerciale, care abrogã Legea nr. 58/1991, se stabileºte ca, de regulã, vânzarea sã se facã pe baza raportului între cerere ºi ofertã, la preþul de piaþã, indiferent de metoda de privatizare, în baza unui raport de evaluare, fãrã a exista un preþ minim de vânzare. Pentru societãþile comerciale cotate la piaþa de capital organizatã, F.P.S. nu va întocmi, de regulã, un raport de evaluare, iar preþul de ofertã este preþul de tranzacþionare înregistrat în ziua anterioarã vânzãrii.
Normele de aplicare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 55/1998, în art. 97, menþin modalitatea determinãrii preþului de ofertã stipulat în Hotãrârea Guvernului României nr. 887/1995, respectiv prin raport de evaluare simplificat sau raport de evaluare întocmit de firme specializate.
Hotãrârea Guvernului României nr. 450/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice ale Legii nr. 99/1999 defineºte ºi mai clar ce reprezintã preþul de oferã. Astfel, în articolul 3.58 se menþioneazã: ”raportul de evaluare are drept scop estimarea valorii de piaþã a societãþii comerciale...Ò. Totodatã, se subliniazã în mod expres cã raportul de evaluare se realizeazã când valoarea activului net contabil este mai mare cu 50% decât capitalul social ºi se precizeazã cazurile în care nu se mai întocmeºte raport de evaluare.
Modificãrile legislative privind determinarea preþului de ofertã de cãtre F.P.S. au fost generate, în principal, de douã coordonate:
1. decizia politicã de accelerare a procesului de privatizare ºi
2. constatarea faptului cã preþul tranzacþiilor diferã de preþul de ofertã.
Este necesarã ºi o clarificare a diferenþelor de ordin semantic dintre preþul de ofertã, ca valoare estimatã ce reprezintã o opinie, ºi preþul de tranzacþie, un fapt tangibil, un element real (realizatã de Asociaþia Naþionalã a Evaluatorilor din România, în Cursul de evaluare a întreprinderilor, ediþia a IV-a, 1998, pagina 22). ”Prin valoare se înþelege acea calitate convenþionalã a unui obiect, care îi este atribuitã în urma unor calcule sau a unei experienþe. Valoarea nu este un fapt, ci numai o opinie. Preþul plãtit efectiv în urma unei tranzacþii sau cursul la bursã este, spre deosebire de valoare, un fapt tangibil, un element realÒ.
La peste jumãtate din cele 45 de societãþi comerciale menþionate, nominalizate, preþul de adjudecare a fost egal sau mai mare decât preþul de ofertã.
Iatã o nouã greºealã cuprinsã în textul moþiunii. Dintre societãþile la care preþul de adjudecare se menþioneazã în moþiune cã a fost sub preþul de ofertã de vânzare al F.P.S., un procent important îl reprezintã tranzacþii finalizate peste valoare nominalã a unei acþiuni.
De exemplu: BIOFARM Bucureºti, ROMCIM Bucureºti, CRIOTEX Oradea, MEROPA Hunedoara, MOLDOCIM Bicaz, KOYO România, din Alexandria.
Rãmâne în discuþie un numãr de 11 societãþi comerciale la care preþul de adjudecare s-a situat sub preþul de
ofertã. Dintre acestea, cele mai multe erau puternic decapitalizate la data tranzacþiei, volumul mare de arierate fiind grefat pe faptul cã societãþile lucrau cu mult sub capacitate ºi chiar sub pragul de rentabilitate. De exemplu, volumul de datorii era, la data semnãrii contractului, de douã ori ºi jumãtate mai mare decât capitalul social la PETROTUB Roman ºi TEPRO Iaºi, de 3,5 ºi, respectiv, de 4 ori mai mare în cazul SILCOTUB Zalãu ºi, respectiv, I.M.G.B.
La societãþile la care metoda de privatizare a fost licitaþia cu strigare s-au înregistrat situaþii în care, deºi au existat mai mulþi ofertanþi, aceºtia nu au oferit preþul de pornire, comisiile de privatizare fiind nevoite sã adopte, conform legii, metoda licitaþiei olandeze, cu scãderea preþului. De exemplu: BRAMETCHIM Braºov, D.R.M.A. Piatra-Neamþ, ALUTUS Slatina, SALTEX Salonta.
Chiar pe lista avansatã de semnatarii moþiunii existã tranzacþii încheiate sub preþul de ofertã ºi chiar sub valoarea nominalã a unei acþiuni, contractele de vânzarecumpãrare fiind semnate în anul 1994. De exemplu: PORÞELANUL Curtea de Argeº, în 1994, ºi, respectiv, în 1995 CELROM Drobeta-Turnu Severin.
Repet, este vorba de privatizãri fãcute sub preºedinþia domnului Emil Dima, conform legii, la fel de legale ca ºi cele de dupã.
În concluzie, afirmaþia autorilor moþiunii cã: ”Fondul Proprietãþii de Stat stabileºte preþuri de ofertã mult mai mici decât cele realeÒ nu are o fundamentare legalã ºi nici realã, cu atât mai mult cu cât astfel de nonexemple au putut fi identificate chiar ºi pentru privatizãri realizate anterior anului 1997.
Referitor la afirmaþia ”Neimplicarea în acþiunea de evaluare a patrimoniului a firmelor specializate ºi în preluarea acestui atribut de cãtre agentul de privatizare, care nu are competenþã în materieÒ, susþin urmãtoarele: necesitatea accelerãrii privatizãrii a apãrut încã din 1995 când, prin art. 17 din Legea nr. 55/1995, Guvernul Vãcãroiu ºi Fondul Proprietãþii de Stat au fost abilitate sã stabileascã mãsurile organizatorice ºi etapele de desfãºurare ale procesului de accelerare a privatizãrii, ca premisã a relansãrii reformei economice, în general. Astfel, prin actele normative elaborate ca suport al activitãþii de privatizare, a fost prevãzutã treptat scãderea importanþei evaluãrii societãþilor comerciale de cãtre un evaluator autorizat. De exemplu, Hotãrârea Guvernului României nr. 887/1995, prin care, pentru anumite categorii de societãþi comerciale se recomandã efectuarea unor rapoarte de evaluare simplificatã.
Elaborarea de rapoarte de evaluare, mai ales pentru societãþile mari ºi mijlocii, necesitã un timp îndelungat ºi un efort financiar considerabil. În foarte multe cazuri, ofertele de vânzare formulate de F.P.S. bazate pe rapoarte de evaluare nu au avut nici un rãspuns din partea pieþei, tocmai datoritã preþurilor foarte mari rezultate, care practic alungau investitorii.
Treptat, s-a observat o scãdere a ofertei de cumpãrare de acþiuni care, combinatã cu degradarea situaþiei economico-financiare a multor societãþi comerciale, a fãcut necesarã elaborarea unor noi reglementãri, care sã accelereze reforma economicã prin atragerea investitorilor strategici români ºi strãini.
Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 88/1997 a oferit un nou mediu de afaceri pentru investitori, iar Legea nr. 99/1999 a creat premisele includerii cadrului legislativ specific privatizãrii, al economiei de piaþã, în care principiul fundamental este legea cererii ºi ofertei.
Procesul de privatizare nu putea înceta; el este un proces continuu de învãþare treptatã, modelat pe realitatea conferitã, de fapt, de negocierile purtate cu diverºi investitori.
Continuarea procesului de privatizare a avut drept conotaþie scãderea importanþei preþului de ofertã de vânzare, fluidizarea procesului de privatizare, evidentã, în ultimul timp, fiind o rezultantã a renunþãrii la un preþ minim de tranzacþie. Inexistenþa acestui parametru a dus implicit la scãderea treptatã a importanþei evaluãrii fãcute de societãþi de evaluare autorizate.
Un alt aspect constã în faptul cã prin raportul de evaluare era evidenþiatã în principal valoarea patrimonialã a societãþilor, aspect care era aproape de regulã în totalã neconcordanþã cu fluxurile bãneºti, grevate de datorii, care depãºeau de multe ori capitalul social al societãþii, aspect invocat invariabil de investitori în cursul negocierilor.
Toate aceste constatãri au dus la necesitatea modificãrii reglementãrilor specifice. În prezent, conform Normelor de aplicare a Ordonanþei nr. 88/1999, raportul de evaluare este solicitat doar în situaþiile în care activul net contabil al societãþii supuse privatizãrii depãºeºte cu peste 50% capitalul social.
Faptul cã, totuºi, la un numãr de 27 din 45 de societãþi comerciale dintre cele menþionate de autorii moþiunii au fost întocmite rapoarte de evaluare de cãtre firme autorizate demonteazã acuzaþia formulatã cu privire la neimplicarea firmelor specializate în acþiunea de evaluare a patrimoniului.
Referitor la afirmaþia: ÇTot prin subevaluare au fost create prejudicii de sute de milioane de dolari la Banca Românã de Dezvoltare ºi BANC POST, aceeaºi ”strategieÒ fiind pregãtitã pentru Banca Agricolã, Banca Comercialã Românã ºi Casa de Economii ºi ConsemnaþiuniÈ, declar urmãtoarele: privatizarea bãncilor se realizeazã în conformitate cu prevederile Legii nr. 83/1997, cu modificãrile ulterioare, ºi a normelor metodologice de aplicare.
În conformitate cu art. 6 din lege, pentru privatizarea fiecãrei bãnci, se constituie, prin hotãrâre de guvern, o comisie de privatizare formatã din reprezentanþi ai Bãncii Naþionale, Agenþiei Române de Dezvoltare, Fondului Proprietãþii de Stat ºi Ministerului de Finanþe.
În aplicarea prevederilor legale, procesul de privatizare a bãncilor parcurge urmãtoarele etape:
a) întocmirea unui studiu de fezabilitate ºi a unui raport de evaluare de cãtre un consultant financiar, selectat prin licitaþie internaþionalã, organizatã în baza procedurilor stabilite prin Normele metodologice nr. 458/1997 sau a procedurilor PHARE;
b) pe baza raportului de evaluare ºi a studiului de fezabilitate, comisia de privatizare ºi Guvernul aprobã strategia de privatizare pentru fiecare bancã în parte, prin hotãrâre de guvern;
c) implementarea strategiei de privatizare se face de cãtre comisia de privatizare, asistatã de consultantul financiar selectat;
d) în baza art. 2 din Legea nr. 83/1997, privatizarea bãncilor se realizeazã utilizând unul din urmãtoarele procedee: fie majorarea capitalului social prin aport de capital privat, ofertã publicã/plasament privat, fie vânzarea acþiunilor contra numerar cãtre persoane fizice/ juridice, cu capital social majoritar privat, fie combinarea metodelor menþionate mai sus;
e) pentru validarea rezultatelor negocierilor prin decizia primului-ministru se constituie o comisie specialã care aprobã condiþiile în care se va perfecta contractul de vânzare-cumpãrare de acþiuni;
f) dupã încheierea contractului, investitorii trebuie sã primeascã avizul Bãncii Naþionale a României ºi al Consiliului Concurenþei, în baza legilor speciale.
În ceea ce priveºte **Banca Românã pentru Dezvoltare** , procesul de privatizare a B.R.D. se desfãºoarã în conformitate cu prevederile legii, iar selecþia bãncii de investiþii care sã pregãteascã raportul de evaluare ºi studiul de fezabilitate s-a desfãºurat în luna februarie 1998, printr-o selecþie de oferte.
Din cei 11 ofertanþi a fost selectat consorþiul condus de ”Daiwa EuropeÒ Limited, care a prezentat cea mai bunã ofertã, atât din punct de vedere tehnic, cât ºi al preþului.
În conformitate cu evaluarea întocmitã de consorþiul financiar ”Daiwa Europe LimitedÒ, în luna iunie 1998 Banca Românã pentru Dezvoltare a fost estimatã între 230 ºi 360 milioane dolari, utilizându-se ca metode: valoare netã a acþiunilor, în conformitate cu standardele internaþionale de contabilitate ºi la care activele fixe sunt reevaluate la valoarea lor de piaþã, metoda de actualizare a dividendelor ºi, o a treia cale, folosind multiplicatorii de piaþã aferenþi profiturilor înregistrate ºi a valorii activului net de înregistrare.
Din acest studiu, a rezultat o propunere de preþ de ofertã cuprinsã între 14,18 dolari/acþiune ºi, respectiv, 22,19 dolari/acþiune, în condiþiile în care valoarea nominalã a acþiunii este de 25.000 lei.
S-a parcurs procedura, s-a aprobat strategia ca în etapa I vânzarea pachetului de control sã se facã cãtre un investitor strategic, apoi cãtre salariaþi, conducerea ºi pensionarii bãncii ºi cãtre B.E.R.D.
În etapa a II-a, ofertã publicã pe pieþele interne ºi internaþionale de capital, pentru restul acþiunilor.
Pânã în prezent, s-a realizat finalizarea primei etape a strategiei ºi demararea celei de-a doua, dupã cum urmeazã: pe data de 14 decembrie 1998, Fondul Proprietãþii de Stat a semnat cu Banca SociŽtŽ GŽnŽrale Paris contractul de vânzare a acþiunilor B.R.D.
Contractul prevede, printre altele: vânzarea a 42,1% din capitalul social existent al B.R.D., majorarea capitalului social al B.R.D. cu 20%, prin plasament privat de cãtre SociŽtŽ GŽnŽrale, cu posibilitatea exercitãrii dreptului de preempþiune de cãtre acþionarii existenþi, S.I.F.-uri, ºi prin combinarea celor douã elemente, vânzarea acþiunilor existente ºi a celor rezultate din majorarea capitalului social. În prezent, pe cale de consecinþã, SociŽtŽ GŽnŽrale deþine 51% din capitalul social majorat al B.R.D.
Preþul de vânzare a acþiunilor ºi preþul de vânzare a acþiunilor noi emise a fost de 20,15 dolari/acþiune, ceea ce a condus la o valoare totalã a tranzacþiei cu investitorul strategic de 200,3 milioane dolari.
Plata efectivã ºi transferul dreptului de proprietate asupra acþiunilor s-a efectuat pe data de 18 martie 1999, în conformitate cu clauzele contractului.
Dupã aceastã primã etapã a privatizãrii Fondul Proprietãþii de Stat a încheiat la 29 ianuarie 1999 contractul de vânzare-cumpãrare cu salariaþii, conducerea ºi pensionarii B.R.D., iar pe data de 24 noiembrie 1999 a încheiat contractul de vânzare-cumpãrare cu B.E.R.D., pentru un pachet reprezentând 4,99% din capitalul social majorat al B.R.D.
Faþã de cele prezentate mai sus, trebuie subliniat faptul cã preþurile obþinute de cãtre Fondul Proprietãþii de Stat de la SociŽtŽ GŽnŽrale ºi B.E.R.D. se apropie considerabil de limita superioarã a plajei de valori propusã de consorþiul condus de ”Daiwa EuropeÒ Limited. Reamintesc cã plaja era de la 14 la 22 dolari/acþiune, iar noi am obþinut 20,15 dolari/acþiune la B.R.D.
În ceea ce priveºte **BANC POST** , prin Hotãrârea de Guvern nr. 660/1997 a fost nominalizatã o comisie formatã, în conformitate cu Legea nr. 83/1997 privind privatizarea societãþilor comerciale bancare, din câte 2 reprezentanþi de la Banca Naþionalã ºi Ministerul Privatizãrii ºi 3 reprezentanþi de la Fondul Proprietãþii de Stat.
În conformitate cu prevederile legale, studiul de fezabilitate ºi raportul de evaluare au fost realizate de consultantul financiar, consorþiul format din ”ANB AMRO SecuritiesÒ (România), ”Clifford ChanceÒ (Londra), ”Pricewaterhouse CoopersÒ S.R.L. (Bucureºti) ºi ”Nestor & NestorÒ (Bucureºti).
Consultantul a fost selectat prin licitaþie organizatã în baza procedurilor PHARE de cãtre Unitatea de implementare a Proiectului PHARE de la Banca Naþionalã, împreunã cu Comisia de privatizare. S-au urmat aceleaºi proceduri, preþul de tranzacþie a fost de 1,92 dolari pe acþiune, privatizarea a fost validatã de cãtre Comisia de coordonare a privatizãrii BANC POST, condusã de cãtre primul-ministru, toate etapele au fost legal strãbãtute.
**Banca Comercialã Românã** . Privatizarea B.C.R. se realizeazã în conformitate cu prevederile Legii nr. 83/1997, ca ºi privatizãrile celorlalte douã bãnci.
Procesul de selecþie a consultantului de privatizare pentru B.C.R. s-a realizat în conformitate cu procedurile PHARE, câºtigãtorul, consorþiul condus de Merrill Lynch International, fiind desemnat dintr-un numãr de 6 participanþi preselectaþi.
Nu se pune problema subevaluãrii bãncii, atât timp cât Comisia de privatizare nu a aprobat încã nici unul din documentele prezentate în forma preliminarã privind privatizarea B.C.R., respectiv: raportul de analizã-diagnostic, raportul de evaluare ºi studiul de fezabilitate.
**Banca Agricolã** . Privatizarea Bãncii Agricole se realizeazã în conformitate cu prevederile Legii nr. 83/1997 privind privatizarea societãþilor comerciale bancare.
Procesul de privatizare a Bãncii Agricole este finanþat de Comisia Uniunii Europene din fonduri PHARE. Pânã în prezent s-au parcurs urmãtoarele etape: selectarea prin licitaþie internaþionalã a consultantului de privatizare
pentru Banca Agricolã s-a realizat în conformitate cu procedurile PHARE, licitaþia fiind câºtigatã de consorþiul condus de ”Lazard Fr•resÒ et Cie. (cuprinzând ”Raiffeisen InvestmentÒ, ”Casa de avocaturã Muºat & AsociaþiiÒ ºi firmele de publicitate ”Amirate Puris Lintas PublicisÒ), care a fost desemnat dintr-un numãr de 5 participanþi preselectaþi; încheierea contractului de asistenþã tehnicã PHARE cu consultantul selectat; realizarea de cãtre consultantul de privatizare a rapoartelor de analizã-diagnostic, a studiului de fezabilitate ºi a raportului de evaluare pentru Banca Agricolã, în conformitate cu prevederile legale ºi la termenele prevãzute în contract; elaborarea de cãtre comisia de privatizare numitã prin hotãrâre de Guvern a strategiei de privatizare a Bãncii Agricole, pe baza propunerilor din rapoartele întocmite de consultant. Guvernul României a aprobat prin Hotãrârea nr. 240/2000 strategia de privatizare a Bãncii Agricole; publicarea anunþului de vânzare a acþiunilor Bãncii Agricole în presa româneascã ºi internaþionalã, în vederea primirii scrisorilor de intenþie de la potenþialii investitori. Termenul limitã pentru primirea ofertelor finale este 23 iunie 2000, dupã care va fi selectatã cea mai bunã ofertã ºi vor începe negocierile cu investitorul sau investitorii declaraþi câºtigãtori, în vederea semnãrii contractului de vânzare-cumpãrare.
Evaluarea Bãncii Agricole a fost realizatã de o firmã internaþionalã specializatã, iar procesul se aflã într-o fazã premergãtoare negocierilor.
Faþã de cele prezentate, se poate concluziona cã tranzacþiile deja efectuate nu au generat preþuri inferioare valorilor estimate de firmele specializate; evaluãrile sunt realizate în totalitate de cãtre consorþii selectate într-o competiþie internaþionalã de oferte ºi care au drept conducãtori bãnci de investiþii renumite pe plan internaþional; privatizarea bãncilor este un proces complex, la care participã nu numai Fondul Proprietãþii de Stat, ci ºi alte instituþii, precum Banca Naþionalã a României, Agenþia Naþionalã de Dezvoltare Regionalã Ð fosta A.R.D. Ñ ºi Ministerul Finanþelor, atât în comisiile de privatizare, cât ºi în aprobarea principalelor elemente definitorii ale tranzacþiei.
În aceste condiþii, acuzaþia autorilor moþiunii, precum cã, ”prin subevaluare, au fost create prejudicii de sute de milioane de dolari la B.R.D. ºi BANC POSTÒ nu are o bazã realã de susþinere, ca atare, prezumþia vizând celelalte douã bãnci este nefundamentatã.
**Casa de Economii ºi Consemnaþiuni** . Nefundamentarea acuzaþiilor la adresa F.P.S. cuprinse în moþiune este demonstratã elocvent ºi de nominalizarea C.E.C. Aceastã instituþie nu se aflã în portofoliul Fondului Proprietãþii de Stat ºi, ca urmare, nu deþinem informaþii referitoare la strategia de privatizare a acesteia.
Referitor la afirmaþia: ”Evitarea licitaþiei ºi folosirea unor metode (concesiuni, asocieri în participaþiune cu drept de preempþiune etc.), care permit ulterior vânzarea activelor la valori mai mult decât modiceÒ, susþinem urmãtoarele: potrivit prevederilor art. 27 din Ordonanþa de urgenþã a Guvernului României nr. 88/1997, ”societãþile comerciale (...) care au în derulare contracte de locaþie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participaþiune pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare, prin negociere directã cu locatarii sau asociaþii, în situaþiile în care
aceºtia au efectuat investiþii în activele pe care le utilizeazã, reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. În acest caz, din preþul de vânzare se scade valoarea investiþiilor, pe baza unui raport de evaluare acceptat de pãrþiÒ.
Vânzarea activelor sau încheierea contractelor de leasing imobiliar este atributul societãþilor comerciale care au în patrimoniu aceste active. Majoritatea contractelor de închiriere, de locaþie de gestiune sau asociere în participaþiune au fost încheiate în perioada 1992-1996, între societãþile respective ºi locatarii desemnaþi potrivit legislaþiei în vigoare la momentul respectiv.
Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privaþi pentru înfiinþarea ºi dezvoltarea I.M.M.-urilor, la art. 12, prevede urmãtoarele: ”Întreprinderile mici ºi mijlocii au acces la activele disponibile ale societãþilor comerciale (...) în urmãtoarele condiþii:
a) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici ºi mijlocii în baza contractului de închirire, a contractului de locaþie de gestiune sau a contractului de asociere în participaþiune, încheiate cu societãþile comerciale cu capital majoritar de stat vor fi vândute Ð prevedere imperativã a legii Ð, la solicitarea deþinãtorului, la preþul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare, dupã deducerea investiþiilor efectuate în active de cãtre chiriaº;
b) contractul de închiriere sau contractul de locaþie de gestiune se va transforma, la solicitarea deþinãtorului, în contract de leasing cu clauzã irevocabilã de vânzare;
c) întreprinderile mici ºi mijlocii au drept de preempþiune la cumpãrarea activelor disponibile ale societãþilor comerciale cu capital majoritar de stat, precum ºi ale regiilor autonome aflate în imediata vecinãtate a activelor pe care le deþin în proprietate.Ò
În baza acestor acte normative, societãþile comerciale au vândut active sau au încheiat contracte de leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare la societãþile comerciale mici sau mijlocii sau la persoane fizice care aveau în administrare activele respective, în baza unor contracte încheiate, repet, marea majoritate încheiate înainte de 1997. Vânzarea s-a fãcut prin negociere directã cu utilizatorii activelor, la un preþ stabilit pe baza raportului de evaluare, în toate cazurile, acceptat de ambele pãrþi: locator ºi locatar, întocmit de o firmã specializatã de evaluare, selectatã prin licitaþie.
Vânzarea prin licitaþie a acestor active nu se putea efectua, întrucât acestea erau utilizate în baza unor contracte de închiriere, locaþie sau asociere ºi aveau investiþii.
Numai utilizarea activelor în regim privat de cãtre I.M.M.-uri sau de persoane fizice, în baza unor contracte, putea conduce la revigorarea activitãþii acestor active sau la ridicarea gradului de confort, în cazul activelor din turism, prin efectuarea de investiþii în aceste active.
Efectuarea de investiþii de cãtre utilizatorii activelor a condus la acordarea dreptului de preempþiune al acestora la cumpãrarea activelor cu plata în rate sau în sistem de leasing, prin negociere directã cu aceºtia, potrivit legislaþiei în vigoare, amintitã mai sus ºi votatã în unanimitate de Parlamentul României, deci, ºi de cãtre opoziþie.
Valoarea de vânzare a acestor active nu este deloc modicã, aceasta fiind stabilitã de cãtre firme de speciali-
tate. Aceste valori au fost stabilite în funcþie de gradul de uzurã ºi valoarea investiþiilor efectuate de utilizator, care, în majoritatea cazurilor, au fost de 4 pânã la 8 ori peste valoarea contabilã a acestora.
Activele care nu sunt grevate de contracte de închiriere, locaþie de gestiune sau asociere în participaþiune...
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.