Sorin Mircea Oprescu

Nu fiþi aºa de sigur. Mi-au mai promis unii în 2000 ºi mi s-a întâmplat!

De ce este proprietate publicã? Pãi, este proprietate publicã pentru cã atunci când iniþiatorul, adicã Academia Românã, împreunã cu Secretariatul General al Guvernului, care are dreptul de a iniþia aceste proiecte, au fãcut ordonanþa, au scris în felul urmãtor: ”Spitalul Elias, proprietate a Academiei Române Ð a Fundaþiei Menahem EliasÒ.

În momentul când am ajuns cu ordonanþa Ð spun am ajuns pentru cã am ajuns personal cu ordonanþa la Ministerul de Finanþe Ð am constatat cã Spitalul Elias este trecut în registrul proprietãþii publice, iar Fundaþia Menahem Elias nu are nici un act, nici un titlu de proprietate.

Am vorbit cu domnul profesor, domnul academician Cajal, i-am explicat, dânsul a înþeles perfect, urmând ca dânºii sã facã toate demersurile necesare, pe care nu le-au fãcut 12 ani, din ce motive nu ºtiu, mã depãºeºte, pentru a-ºi obþine titlul de proprietate pe parte din Spitalul Elias.

În condiþiile acestea, am explicat adjunctului domnului profesor, domnului academician Cajal, de la Fundaþia Elias, cã nu putem sã trecem din administrarea Ministerului Apãrãrii Naþionale în administrarea unei fundaþii care este o formaþiune privatã, chestiune cu care toatã lumea a fost de acord.

În testamentul lui Elias lucrurile s-au întâmplat aºa: Elias a murit, a lãsat un testament foarte clar, prin care numeºte legatar universal Academia Românã. Dupã aceea s-a înfiinþat Fundaþia Menahem Elias, care a venit lângã Academia Românã, Academia Românã fiind legatar. Iatã de ce, printre altele, Spitalul Elias trece la Academia Românã, din administrarea Ministerului Apãrãrii Naþionale în administrarea Academiei Române.

În condiþiile acestea, ultima posibilitate a fost ca dânºii sã se înscrie pe Legea nr. 10 ºi sã-ºi facã notificarea respectivã. Eu am fost unul dintre oamenii care am insistat sã-ºi facã notificarea.

Aº vrea sã înþelegeþi foarte bine cã numai parte din Spitalul Elias este parte privatã ºi este construit din dorinþa lui Elias, restul sunt construcþii fãcute dupã anii 1948, 1950, 1956, pentru care existã acte. Cum au fost fãcute, din ce fonduri ºi aºa mai departe... nu intru în amãnunte, însã eu vã stau la dispoziþie dacã existã întrebãri.

Mergând mai departe, când a ajuns ordonanþa aceasta simplã în Senat, m-am prezentat în faþa Comisiei juridice ºi am rugat sã fie de acord sã introducem în text cuvântul ”parteÒ proprietate publicã. Ce înseamnã acest lucru? Acest lucru înseamnã cã încercam sã conºtientizez, pe viitor, cã doar o parte e proprietate publicã ºi existã o micã parte, o mare parte, cât vreþi dumneavoastrã, nu ºtiu, a Fundaþiei Menahem Elias.

În condiþiile acestea, toatã lumea a fost mulþumitã. Am fost mulþumit ºi eu personal ºi ceilalþi, pentru cã am anunþat prin acest lucru cã existã aceastã posibilitate.

Dânºii acum sunt în derularea acþiunilor de revendicare pentru partea care aparþine ºi a fost construitã de Academia Românã în anii 1929-Õ30-Õ31. Sincer sã vã spun, este vorba de o jumãtate de clãdire, 100 de paturi. Ca sã ne înþelegem, acolo sunt 780 de paturi.