Toni Greblă

Nu iau cuvântul în calitate de președinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Aș fi unul dintre cei alți câțiva avocați din Senatul României care aș sări primul să apăr exercitarea, în plenitudinea accepțiunii, a profesiei de avocat. Aș apăra acest text, dacă ar avea o logică sau dacă ar ajuta activitatea în sine.

Ce ne spune acest text? Că avocatul nu răspunde penal pentru recomandările și opiniile profesionale pe care le dă clientului său.

Orice opinie, orice recomandare profesională pe care o transmit clientului nu poate să constituie, în niciun caz, o infracțiune.

Nu sunt instigator. Pentru a fi instigator la orice faptă penală trebuie ca acea recomandare a mea să aibă capacitatea să-l determine să fie comisă cu intenție, și așa mai departe, și să-l determine pe... să comită o faptă penală. Or, este clar că eu nu-i recomand să comită o faptă penală, eu trebuie să mă manifest și eu, la rândul meu, cu o anumită ținută morală și profesională.

Mergem _per a contrario_ ca să vedeți cât de absurd este acest text. Finalul textului zice: „prezentul alineat” – adică nu răspunde penal avocatul pentru sfaturile și recomandările sale – „nu se aplică în cazul infracțiunilor prevăzute de Codul penal la art. 155 – 173, 174 – 192”, și așa mai departe, o serie de infracțiuni considerate mai grave. Printre infracțiunile considerate mai grave este și violul. Deci, dacă ca urmare a recomandării sau opiniei profesionale a unui avocat clientul comite un viol, răspunde penal. Dacă comite un furt calificat – art. 208, art. 209 –, nu răspunde penal, pentru că este apărat de acest articol de lege. Avocatul are posibilitatea ca prin opiniile, recomandările sale să-l determine pe un client să comită niște infracțiuni, pe care le-a apreciat legiuitorul un pic mai blânde, dar niște infracțiuni un pic mai grave nu are voie să-l învețe.

Drept urmare, cu toată responsabilitatea, vă transmit opinia mea că acest articol, pe de o parte, este inutil, iar, pe de altă parte, are darul doar de a le da aparența avocaților că pot să scape de răspundere penală.

În întreaga mea activitate din 1978–1990 nu am văzut niciun avocat trimis în judecată sau cercetat pentru opinii sau recomandări, ci – dacă s-a mai întâmplat, s-a întâmplat – pentru alte fapte penale, pentru care acest text nu i-a apărat și nu-i apără nici acum.

Drept urmare, eu consider că și acest text trebuie să fie eliminat din cuprinsul actualei legislații. Amendamentul care se referă la parlamentarii și consilierii avocați definitivi, văd că este o majoritate deja constituită pentru a fi adoptat.

Nu am nimic împotriva propunerii colegului Frunda de a vota amendamentele separat.

Dar, în ceea ce mă privește, stărui în a transmite și opinia majorității membrilor Baroului de Avocați, care nu au nevoie de..., cu ghilimelele de rigoare, citez din ce mi-au transmis ei: „nu au nevoie de un asemenea privilegiu, care nu le folosește la nimic”.