Nicolae-Vlad Popa

Nu, înainte. Este o chestiune de procedurã, înainte...

## Ñ **Domnul Ioan Mircea Paºcu** _ministrul apãrãrii naþionale_ **:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Nu vreau sã spun multe lucruri faþã de ceea ce am declarat la Camera Deputaþilor, când am prezentat acest proiect de lege. Cred cã Ñ ºi sunt ferm convins Ñ este vorba de o faþetã importantã a dreptului la liberã exprimare, aºa cum este acesta, fixat în Constituþie în paragraful 6 al art. 30.

Nu cred cã cineva îºi poate aroga dreptul de a monopoliza dreptul acesta, la liberã expresie. Existã un set de reglementãri în acest domeniu, este vorba de recomandarea Consiliului Europei din 1974, pe care pânã nici Ceauºescu nu ºi-a permis sã o neglijeze ºi care a fost înscrisã în legea de pe vremea lui Ceauºescu care reglementa activitatea în acest domeniu.

Articolele respective au rãmas valabile, deºi legea a fost abrogatã. ªtiþi foarte bine, ºi astãzi sunt anumite voci care contestã valabilitatea sau, sã spunem aºa, contestã aplicabilitatea unei rezoluþii a Consiliului Europei din 1974, socotind cã este foarte veche, în schimb sunt foarte mulþumiþi de reglementarea din legea ceauºistã, pe care o considerã perfect valabilã.

De asemenea, cunoaºteþi foarte bine cã Legea audiovizualului reglementeazã aceastã materie ºi lucrurile funcþioneazã foarte bine.

Televiziunile, dupã cum putem sã vedem, nu sunt pline de drepturi la replicã ºi aceastã instituþie este perfect reglementatã ºi toatã lumea funcþioneazã conform ei.

Existã un cod deontologic al ziariºtilor care, dupã pãrerea mea, este sublim în formulare, însã nu se aplicã ºi atunci ceea ce se întâmplã în realitate este cã dreptul la replicã ºi la rectificare, în cazul în care apar neadevãruri, când apar lucruri false despre cineva, reprezintã o chestiune de ”bun placÒ al oamenilor care conduc ziarele respective.

Aº mai vrea sã adaug cã din 1996 existã ºi o decizie a Curþii Constituþionale care este favorabilã acestui drept ºi, dacã-mi permiteþi sã citez o parte din aceastã chestiune, cred cã ea mã va scuti sã fac alte referiri.

Din aceastã decizie, citez: ”Cât priveºte libertatea de exprimare, art. 30 alin. (6) din Constituþie prevede cã exerciþiul acesteia nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaþa particularã a persoanei, ºi nici dreptul la propria imagine, iar art. 31 alin. (4) statorniceºte cã mijloacele de informare în masã sunt obligate sã asigure informarea corectã a opiniei publice.

În aceste condiþii este neîndoielnic cã dreptul la replicã are valoarea unui drept constituþional corelativ celui la liberã exprimare a opiniilor, indiferent în ce formã ar fi exercitat. El poate fi considerat, de altfel, în strânsã legãturã chiar cu prevederile art. 30 alin. (8) din Constituþie, care reglementeazã rãspunderea civilã pentru informaþiile aduse la cunoºtinþa publicã. ªi, aici, articolul respectiv spune clar cã ”aceastã rãspundere revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului, mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, în condiþiile legiiÒ.