Corneliu Ciontu

Nu mai avem preºedinte de ºedinþã, da. Doamnelor ºi domnilor, Stimaþi colegi,

Voi începe aceastã declaraþie amintind un adevãr absolut al lumii civilizate, de la Montesquieu încoace: ”Într-o societate democraticã puterea politicã are trei dimensiuni: legislativã, executivã ºi judecãtoreascãÒ. Aceastã construcþie tripartitã garanteazã funcþionarea sistemului democratic, fiecare segment al puterii având dreptul ºi totodatã obligaþia de a le controla pe celelalte. Însã principiul separãrii puterilor în stat nu poate funcþiona dacã una dintre puteri tinde sã le subordoneze pe celelalte, acesta fiind cel mai scurt drum cãtre dictaturã.

De aceea a fost nevoie sã enunþ acest veritabil ABC al statului de drept.

De aceea, în anul 2002, în Parlamentul României, trebuie reafirmate principii acceptate în Europa de peste un secol. Pentru cã, din nefericire, în România postdecembristã s-a creat o tradiþie periculoasã. Executivul ºi-a depãºit constant prerogativele constituþionale ºi a încercat sã-ºi subordoneze legislativul, iar cea mai folositã metodã a fost cea a ordonanþelor simple sau de urgenþã.

Dar dacã toate guvernele din 1990 pânã în prezent au folosit aceastã metodã, în mandatul actualului Guvern ne confruntãm cu o adevãratã explozie.

Ignorând rolul Parlamentului de deþinãtor al suveranitãþii poporului, Guvernul P.S.D. a reuºit performanþa de a emite 258 de ordonanþe de urgenþã în mai puþin de un an ºi jumãtate.

În acest mod s-a încãlcat principiul separaþiei puterilor în stat, Guvernul transformându-se într-un veritabil corp legislativ.

Conform art. 114 alin. 4 din Constituþia României ”Numai în cazuri excepþionale Guvernul poate emite ordonanþe de urgenþãÒ.

Este imposibil de susþinut cã pe timp de pace, fãrã transformãri sociale fundamentale, au existat 258 de cazuri excepþionale care au cumulat toate prevederile constituþionale.

Un exemplu elocvent pentru abuzul guvernamental îl reprezintã Ordonanþa de urgenþã nr. 31/2002 privind interzicerea organizaþiilor ºi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob ºi a promovãrii cultului persoanelor vinovate de sãvârºirea unor infracþiuni contra pãcii ºi omenirii. Deficienþele acestui act normativ sunt multiple atât în formã, cât ºi în fond.

Se confruntã România cu o recrudescenþã freneticã a organizaþiilor ºi simbolurilor fasciste? Evident cã nu!

Atunci ce caz excepþional justificã aceastã ordonanþã de urgenþã?

Mai mult, Ordonanþa de urgenþã nr. 31/2002 instituie mai multe infracþiuni, completând astfel corpusul normativ penal.

În acest mod, reputaþii juriºti guvernamentali, unii având pretenþii paterne faþã de legea fundamentalã a statului, încalcã încã o datã prevederile constituþionale, deoarece, conform art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituþie: ”Infracþiunile, pedepsele ºi regimul acestora se reglementeazã prin lege organicãÒ.