Gheorghe Buzatu

Nu mai este de actualitate. Vreau numai sã atrag atenþia asupra unui lucru. E vorba de atacurile Ñ pot sã le spun murdare Ñ pe care le-a declanºat dupã ºedinþa pe care a condus-o domnul senator Adrian Pãunescu, atât de frumos, de energic, miercurea trecutã, cuvintele pe care domnul Ralu Filip a gãsit de cuviinþã sã le exprime. ªi faþã de preþuirea pe care a arãtat-o senatorilor prezenþi care s-au pronunþat, vreau sã arãt ºi cealaltã opinie. Nu vã dau opinia mea. Voi face trimitere la un articol din ”Cronica românãÒ de astãzi, semnat de domnul Victor Niþelea sub titlul ”C.N.A.,

Cenzura Naþionalã a AudiovizualuluiÒ. Sã vedem cine sunt membrii acestui C.N.A. Îmi daþi voie sã citez: ”În prima sa componenþã de dupã înfiinþare Consiliul era plin de nume grele ale culturii ºi jurnalisticii româneºti, de intelectuali cu adânc ºi meritat prestigiu, precum: Ecaterina Oproiu, Rãzvan Theodorescu, Tudor Gheorghe, Romulus Vulpescu, Alexandru Piru ori Paul Anghel. Azi el e compus, în majoritate, din piþifelnici, din jurnaliºti submediocri, condeie uºurele, conºtiinþe volatile ºi versatile, care, tocmai din cauza incapacitãþii profesionale ºi a lipsei de greutate specificã proprie, au fost siliþi sã-ºi caute sprijin în altã parte. De aceea primul C.N.A. era format din învãþãtori, din profesori, iar actualul, din miliþieni.Ò Nu cred cã este cazul sã mai fac comentarii pe marginea acestui text.

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Am asistat aici la o dezbatere care, cred eu, a fost foarte interesantã, utilã ºi va avea consecinþe, în sensul cã vom trage învãþãminte.

Eu, ca istoric, vreau sã vã spun cã sunt complet dezamãgit. ªi la discuþia care a fost la Comisia pentru culturã, arte, mijloace de informare în masã s-au adus ca argumente asemenea acuzaþii: ”postul a fost desfiinþat pentru atacuri, afirmaþii antisemite, xenofobe, discriminatorii etc., etc.Ò, dar nici unul din membrii C.N.A.-ului nu a reuºit sã explice în ce constã, ce înþelege el, nici domnul Ralu Filip, nici domnul preºedinte al Consiliului ºi aºa mai departe. Din pãcate, constat cã la noi prea adeseori se lanseazã cu multã uºurinþã etichete de acest fel.

Sunt dintre cei care am primit ºi eu asemenea atacuri, asemenea calificãri. M-am ocupat de Garda de Fier, am devenit legionar. M-am ocupat de Stalin, am devenit stalinist; de Antonescu, am devenit, dintr-o datã, antonescian, nu antonescolog, ºi antisemit. ªi aºa mai departe, ºi aºa mai departe. Unde se va ajunge? Nu ºtiu unde se va ajunge. Cert este cã trebuie controlate cuvintele, trebuie specificate, înþelese sensurile cuvintelor, sensurile expresiilor.

Dacã este vorba de miºcare antisemitã, de miºcare xenofobã, haideþi sã facem un lucru. Dacã este plãtit S.R.I.-ul, care-ºi întocmeºte anual rapoartele sale, sã vedem ce ne comunicã, ºi în raportul pe 1996, ºi pe 1998, ºi pe 2001, nu ºtiu dacã a venit, ºi sã vedem în ce mãsurã avem de-a face cu un fenomen care este surprins în documente oficiale. Acestea conteazã pentru istorie. Cã noi aici ne ciondãnim este un alt aspect.