Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·23 martie 2001
Dezbatere proiect de lege · adoptat
Adrian Pãunescu
Discurs
Nu, nu, chiar sunt mereu aici ºi este ºi garanþia cã se reflectã corect în agenþiile de presã ceea ce se întâmplã aici.
De-a lungul vieþii mele am cerut în mai multe rânduri ºi am obþinut de câteva ori dreptul la libertate al unor oameni nãpãstuiþi. De la þãranul Marin Ciucã din Mãldãieni, judeþul Teleorman, bãgat în puºcãrie pentru cã era un particular care se opunea colectivizãrii forþate Ñ iatã, astãzi am ajuns la situaþia de a face interpelãri cu forþa Ñ, pânã la doctorii Aldea din Buzãu ºi Gãlãlaie din Constanþa, pentru care m-am bãtut cu structurile ºi cu personalitãþile momentelor vechi de istorie ºi am obþinut câte ceva pentru ei.
Reamintesc toate acestea pentru cã vreau, în prima parte a interpelãrii mele, sã cer autoritãþilor rejudecarea procesului Miron Cozma, condamnat de o instanþã la 3 ani, ºi de alta, la 18 ani de puºcãrie.
Nu intenþionez sã vorbesc despre vinovãþia sau nevinovãþia lui Miron Cozma ºi a oricui. Nu este nici dreptul meu sã exprim opinii nediferenþiate, nu este nici interesant pentru cazul pe care vi-l aduc în faþa conºtiinþelor.
Este evident însã cã respectivii 18 ani de puºcãrie pentru Miron Cozma au fost 18 ani dãruiþi politic în momentul respectiv, în speranþa cã prin Miron Cozma se va putea ajunge la vârfurile ierarhiei din vremea în care Miron Cozma apãra, uneori excesiv, ca în orice drept la apãrare încãlcat, drepturile minerilor pe care îi reprezenta.
Repet, lucrurile sunt mult prea delicate ºi eu însumi am scris de-a lungul vremii, nuanþat, despre ele, dar cînd a fost procesul în fond, am fost de acord, ba chiar am cerut sã merg la proces ºi sã depun mãrturie în favoarea lui Cozma ºi a minerilor.
Am spus ºi atunci, ºi spun ºi acum: istoria nu este proces penal. Istoria are legile ei ºi eu cred cã o judecatã dreaptã trebuie sã se bazeze pe o anchetã dreaptã. Nu ºtiu dacã este nevoie de o comisie parlamentarã pentru a judeca lucrurile aºa cum au fost ele. Marea provocare la care au fost expuºi ºi împinºi minerii Ñ o categorie care n-ar trebui dispreþuitã, mãcar cã va fi din nou nevoie de mineri ºi se vede asta aproape în fiecare toamnã Ñ marea provocare la care au fost expuºi minerii nu a gãsit totdeauna în liderii lor rãspunsul potrivit. În momentul plecãrii spre Bucureºti, ei nu au fãcut bine ceea ce au fãcut. Am strigat atunci, eram la o emisiune la ”Antena 1Ò ºi am strigat toatã noaptea: ”Opriþi-vã ºi duceþi-vã înapoi, la locurile dumneavoastrã de muncã ºi de viaþã, pentru cã sunteþi provocaþi!Ò
Da, repet, a fost o provocare ordinarã. Nici un guvern din lume nu a fãcut o eroare, o ticãloºie de felul celei care s-a fãcut cu minerii, sã fie momiþi, împinºi, aduºi la un pod la Stoeneºti ºi sã fie hãcuiþi, ca niºte duºmani ai acestei þãri.
Repet, ºi ei au greºit, reacþionând cum au reacþionat, pentru cã nu asta a fost ºi este soluþia. Soluþia a fost ºi rãmâne dialogul cu categoriile sociale, dialogul celor aleºi (tocmai pentru asta) cu alegãtorii. Sau numiþi tocmai pentru asta.