Cristian Sorin Dumitrescu

Nu. Nu contează. Important e ca noi să ne exprimăm pe textul respectiv. Și acum să ne întoarcem la text. Textul este acesta pe care vi l-a prezentat inițiatorul. Acest text a suferit niște modificări. Acest text, așa cum se sublinia, va mai putea să suporte și alte modificări. Dar vă rog să faceți distincție: nu este o condamnare a comunismului, pentru că toți am trăit în comunism. Cine a vrut să o facă... A făcut-o cineva odată... partidul care l-a susținut, persoana respectivă se găsește unde se găsește și nu mă interesează, dar noi vorbim de totalitarismul comunist, care este cu totul altceva. Și care a fost ceva odios. Care a fost ceva... care a marcat istoria acestui popor pentru totdeauna. A intrat în ADN-ul nostru. De-aia, astăzi, când privim către alte zări, nu putem să ne împiedicăm să avem anumite reticențe față de politica anumitor – era să zic state – urși. Da?

Deci, doamnelor și domnilor, totalitarismul comunist... și acest lucru este foarte grav. Are importanță că e crucea de 40 de metri, de 100 de metri? Are importanță că e pus... Asta a fost viziunea celui care a propus proiectul legislativ. Și-a asumat și lucruri care sunt propuse în mod tradițional de colegi care gândesc, pentru că o minte gândește, sigur, mai puțin clar decât mai multe minți.

Are, oare, vreo importanță în cât timp se face un raport de către o instituție vizavi de ceea ce oricum cercetătorii, oamenii de știință care studiază istoria contemporană, o fac? Analizează tot timpul aspecte legate de perioada respectivă, apar cărți, apar lucrări, apar interpretări. De ce? Pentru că, repet, a fost cea mai neagră perioadă din istoria modernă. Nu vorbesc de Evul Mediu, nu vorbesc ce se întâmpla în perioada respectivă, când erau alte tipuri de evaluări vizavi de comportamentul social.

Ca atare, eu sunt convins că toți cei din această sală... Și fac un apel de prietenie și de înțelegere, de solidaritate, dacă vreți, de respect, să ne lăsăm la o parte haina ideologică și să gândim cu capul nostru, rece, și cu inima caldă, pentru că noi, ani mulți, sau marea majoritate, că nu suntem foarte tineri toți, am trăit în comunism, și am trăit și cu bune, și cu rele. Cine poate să despartă de comunism existența sa este un fericit, dacă își lasă deoparte și amintirile frumoase care derivă din persoana și personalitatea lui: tinerețea, prima dragoste. Toate-s legate de existența noastră într-o anumită... într-o anumită epocă.

Noi condamnăm astăzi totalitarismul, excesele, tot ceea ce a însemnat, dacă vreți, opresiune și despre care vreau să vă spun că nu stăm chiar așa pe roze nici astăzi, da? Nu ne plângeam noi că ne ascultă la... așa, peste tot? S-au modificat foarte tare niște realități? Da?

Deci, doamnelor și domnilor, fac un apel către dumneavoastră, către înțelepciunea... Suntem Senatul... Senectute. Asta înseamnă înțelepciune, nu că suntem bătrâni, că niciunul nu e bătrân de aici, nici măcar domnul Hașotti... ca și mine, suntem de aceeași vârstă, n-avem cum să fim bătrâni, dar suntem, cred eu, înțelepți. Ne-a făcut viața înțelepți și n-am nimerit întâmplător aici.