Cristian Mihai Adomniței

Nu, nu, doamnă președinte, vorbim despre un lucru foarte important și cred că mi-a folosit numele de vreo 20 de ori, așa încât tot atâtea drepturi la replică am, pe care le folosesc într-unul singur.

Domnule profesor, dacă vă mai mândriți să vă mai chemați așa, ați spus că am spus eu minciuni de la această tribună. Vă rog, pagina 209, alin. (3) de la punctul 262 art. 193, cum a ieșit în forma comisiei: „Rectorul, confirmat de ministru, pe baza consultării senatului, își numește prorectorii”. Deci rectorul pune.

Nu, dumneavoastră ați spus că eu greșesc. Ați mințit. Nu, nu, ajung și la decani. Imediat vă citesc pagina cu decanii, domnule profesor. Cred că nu ați înțeles nimic, ați stat 3 săptămâni degeaba în comisie.

Alin. b), pagina 206, punctul 260 art. 191: „Decanii sunt selectați prin concurs public, organizat de rectorul universității nou-ales”.

Ce înțeleg, domnule profesor? Vă spun eu, că poate sunteți prea tânăr în politică, în sensul în care un rector, și încă nu am ajuns la capitolul politizare, ajuns pe speze politice acolo, face el concursul. El îl organizează. Evident, din când în când, ca și Președintele României care consultă Parlamentul, el consultă senatul. Și acele concursuri sunt făcute de un rector cu viziune politică în România, domnule deputat.

Cred că ori dumneavoastră nu trăiți în realitatea acestei țări, ori, într-adevăr, și cu asta închei, pentru că pe vremea lui Narcis nu se inventase televiziunea, vă spun pentru informarea proprie, că eu mi-am făcut partea de mers la televiziuni. Nu sunt un doritor neapărat al acestei acțiuni și tot ce am făcut în comisie și aici nu am făcut în lumina apariției la vreo televiziune.

În schimb, despre dumneavoastră nu pot să spun același lucru.

Vă mulțumesc.