Cristian Sorin Dumitrescu

## Nu, nu.

Domnule ministru, haideți să-i facem o surpriză plăcută domnului senator Oprea și să-i dăm răspuns pe loc. Vă rog.

**Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu** _– ministrul sănătății_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori, Domnule senator Oprea,

Sigur, este corect să vă dau răspunsul pe loc, pentru că este o problemă importantă, o problemă sensibilă, o problemă care emoționează întreaga societate și, evident, angajează responsabilitatea și administrativă, și politică, și economică, și socială a tuturor.

În primul rând, eu cred că, din punctul de vedere al corectitudinii situațiilor, trebuie să spunem că, în decursul vremii, realitatea este următoarea:

În 2006, Programul de oncologie era un program, ca și astăzi, criticat de toată lumea, pacienți nemulțumiți, furnizori de medicamente nemulțumiți, evident autorități nemulțumite. Cu eforturi foarte mari și organizatorice, și materiale/ financiare, la sfârșitul anului 2008 Programul de oncologie era cel mai bun program de sănătate din România, toate medicamentele se descentralizaseră, cetățenii își puteau asigura medicamentele din orice punct considerau că este în favoarea lor și, din păcate, după anul 2009, ca urmare a faptului că nu s-au mai asigurat resursele necesare, că s-a desființat Agenția Națională de Programe, în acest program a ajuns să fie haos – și o spun cu toată responsabilitatea.

Astăzi nu se știe câți bolnavi de cancer avem, din punct de vedere oficial. Putem să aflăm câteva date de la Asociația Națională a Bolnavilor de Cancer, dar acele date sunt operative, nu sunt date care pot să constituie date oficiale, pe care să le luăm în considerare la realizarea politicilor publice.

Aș vrea să mai fac o precizare. În aceeași perioadă, 2006–2008, s-au pus bazele Institutului de Oncologie din Iași. Prin lege am făcut acest demers și, astăzi, Institutul Oncologic din Iași este în faza în care chiar să devină un institut regional de oncologie. Îi vom mai acorda anul acesta niște bani ca să se poată finaliza investiția și această instituție de sănătate să devină, în sfârșit, operativă.

Întrebările dumneavoastră, toate cele patru, înseamnă, de fapt, același lucru și am să încerc să vă răspund coerent, ca un fel de poem, dacă vreți, al modului în care ar trebui să se realizeze îmbunătățirea acestui program. Evident că de circa o lună și jumătate ne-am apucat să studiem fiecare program în parte, inclusiv pe cel de oncologie, căruia i-am dat mai multă atenție, pentru că el este cel care afectează mai mulți oameni în situații dramatice, dar reașezarea acestui program are nevoie de multe luni până când va intra pe un făgaș normal.

În primul rând, acum, împreună cu Comisia Națională de Oncologie, comisie condusă de prof. univ. Alexandru Irimie de la Cluj, încercăm să stabilim legături metodologice și de lucru corecte, legături care nu mai funcționează de patru ani, între Comisia Națională de Oncologie, cea care are atribuții de coordonare a acestui program, și comisiile locale, respectiv coordonatorii, responsabilii acestui program de la nivelul fiecărui spital județean sau alt spital unde este organizată activitate de oncologie.