Gheorghe Oniºoru

Nu, nu, nu, un omÐdoi de fiecare judeþ, nu mai mult, deci care sã ne reprezinte în raporturile cu Serviciul Român de Informaþii, cãruia sã-i transferãm comenzile pentru Bucureºti ºi care, de asemenea, sã poatã spune oamenilor care vor sã-ºi studieze dosarul, sã le dea detalii despre felul în care se pot depune cereri, cum poate omul sã aibã acces la lege.

În ceea ce priveºteÉ Deci evident cã noi ne dorim ca sã concentrãm toatã arhiva la Bucureºti, dar asta va lua timp ºi bani ºi noi suntem o þarã care nu are un buget care-ºi permite sã arunce acum sute de miliarde de lei pe sedii.

În legãturã cu cea de-a doua propoziþie Ñ ”Colegiul poate decide angajarea unor colaboratori externiÒ Ñ ne-am gândit în primul rând la un caz foarte concret, deci dacã colegiul, la un moment dat, gãseºte, dã o soluþie pe baza angajamentului, a informãrilor, a notelor de platã ºi aºa mai departe, cã cineva a fost informator, respectiva persoanã ne poate da în judecatã, deci sã-i adresãm niºte proceduri, deci se poate ajunge la judecatã.

Deci eu trebuie sã mã apãr în instanþã ºi nu-mi pot permite sã plãtesc în mod permanent din bugetul pe care-l am un avocat bun, dar pot sã-l angajez pentru proces. Iatã un caz de colaborator extern. Vã mulþumesc.