Ioan Iovescu

Nu o să fiu rău.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Eu, în primul rând, sper ca intervenția de la acest punct să nu vă influențeze modul de a vota la următorul punct, unde e o inițiativă proprie și unde avizul este pozitiv.

Deși nu am intervenit nici la punctul 7, nici la punctul 8, nici la punctul 9, unde eram pregătit, am zis să las lucrările... La acest punct, această propunere privind introducerea unor cursuri de limba și literatura română via internet pentru cetățenii români din afara granițelor este o inițiativă a colegilor de la PC.

Deși are unele inadvertențe, care au dus la aviz negativ din partea celor două comisii din care fac parte, respectiv Comisia pentru drepturile omului și Comisia românilor de pretutindeni, eu sper ca și Guvernul – cum am înțeles că s-a angajat că va face ceva – chiar să facă ceva, pentru că eu susțin această inițiativă menită a conserva cultura și limba în inimile și viețile emigranților și românilor din afara granițelor.

Eu vreau să vă prezint mesajul ministrului afacerilor externe, Titus Corlățean, cu ocazia Zilei românilor de pretutindeni, deci românilor de pretutindeni li se adresează această propunere legislativă.

Acum, sunt în dubiu dacă să-l spun tot, dar totuși cred că, prin faptul că inițiativa legislativă privind acordarea cetățeniei a trecut prin adoptare tacită, cred că ar fi fost bine să ținem cont de mesajul domnului ministru Titus Corlățean, care spune așa: „Sărbătoarea Zilei românilor de pretutindeni, celebrată de Sfântul Andrei, apostolul românilor, îmi oferă prilejul să le urez «La mulți ani!» tuturor românilor care trăiesc în afara granițelor și celor care poartă numele patronului spiritual al poporului român. Această zi este una specială pentru noi toți, zi stabilită ca sărbătoare prin Legea nr. 299/2007, al cărei inițiator am avut onoarea să fiu.

Trebuie să mulțumim înaintașilor noștri, dar în egală măsură românilor care astăzi trăiesc pe aceste pământuri, precum și românilor de pretutindeni, pentru că poartă în suflet dragostea de țară – deci ei poartă dragoste de țară, noi purtăm dragostea de țară? –, patriotismul – ei îl au, noi îl avem? –, iubirea pentru valorile naționale – domnul ministru spune că ei îl au, noi îl avem? –, pentru istoria și cultura românilor. Fără un teatru, muzeu, o catedră de istorie românească, universitate, fără o bibliotecă românească, fără o biserică acolo unde trăiesc românii, oriunde în lume – deci oriunde în lume –, tradițiile neamului nostru riscă să se piardă. Vă asigur – spune domnul ministru – de sprijinul nostru, al Ministerului Afacerilor Externe, ca acest lucru să nu se întâmple.” Doamne-ajută!

„Valorile care i-au însuflețit pe români în 1918 sunt la fel de prezente și azi în spiritul românilor, al românilor din țară și de pretutindeni. Așa cum spunea Iuliu Maniu, singura noastră forță care ne poate ține în viitor este aceea provenită din unirea tuturor românilor. România este alături de dumneavoastră.” Oare, întreb eu?