Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·1 iunie 2010
other · adoptat
Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu
Discurs
Nu, pentru că dumneavoastră ați guvernat și ați cheltuit banii.
În anul 2010, după ce Guvernul din 2009 și cel actual au ținut-o în continuare cu minciunile și raportările false pentru o țară întreagă și pentru Fondul Monetar Internațional, inclusiv, a venit, din păcate, momentul adevărului, când cei de la Fond nu s-au mai lăsat prostiți și le-au spus într-un limbaj probabil care ar putea fi tradus foarte simplu să nu mai umble cu cioara vopsită. Și acum, sigur că Guvernului actual nu-i vine să creadă că este în situația de a adopta o serie de măsuri de o duritate fără precedent, extrem de impopulare.
Am avertizat Guvernul de nenumărate ori asupra unui lucru foarte, foarte simplu – simplu pentru oricine care, sigur, când era mic, nu a fost bătut cu ou în cap –, și anume că dacă economia nu va începe să producă, oricâte reduceri s-ar face, nu vor fi suficiente.
Deci, stimați colegi, putem să reducem salariile cu 25%, pensiile cu 15%, domnul ministru al muncii Șeitan vine și supralicitează cu încă 30, cu încă 50, cu încă 70. Soluția nu este aceasta. Soluția este repunerea economiei în funcțiune, și, la acest capitol, măsurile care sunt luate acum îmi creează profunde îndoieli că vor duce la o soluție. De ce? Pentru că evident, toate măsurile pe care Guvernul le va întreprinde vor duce la frânarea într-o măsură și mai mare a consumului, iar ieșirea din criză va fi întârziată.
Doamnelor și domnilor,
Noi, ca liberali, am propus două tipuri de măsuri pentru depășirea crizei.
Prima soluție este reluarea creșterii economice. Cea mai mare vină a Guvernului este faptul că nu poate să înțeleagă că nu vom face nimic dacă economia își va continua prăbușirea.
Problema României astăzi nu este că avem prea mulți profesori, prea multe cadre medicale, prea mulți soldați sau polițiști, prea mulți judecători, ci că economia nu este în stare să producă, așa cum producea în anii anteriori pentru a susține o arhitectură instituțională în funcțiune, care definește un stat. Dacă nu vom avea instituții, atunci, stimați colegi de la PDL, înțelegeți bine, nici stat nu va exista în România.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.