Mărinică Dincă

Nu știu dacă colegul meu Coca mai este în sală. Am spus-o de fiecare dată. Unui anumit coleg, care era în Biroul permanent în mandatul trecut, îi plăcea să mă șicaneze spunându-mi Dinică. Am spus tot timpul că sunt onorat să mi se spună Dinică. Un mare om de cultură care, din păcate, nu mai este printre noi, purta acest nume, n-am nimic împotrivă să-mi spună în continuare.

Vizavi de acel proverb, „chelul își pune mâna în cap”, aș vrea să spun cu subiect și predicat un lucru, asumat 100%. În anul școlar preuniversitar 2009–2010, cu ministrul învățământului doamna Andronescu, în Guvernul de atunci s-au desființat în anul școlar școlile de care am făcut vorbire. În momentul în care vorbim de acest lucru, astăzi, vorbim și de o campanie susținută de mai bine de un an de zile de revenire la rangul și la statutul pe care-l aveau atunci școlile profesionale. Știu, le schimbăm denumirile, încercăm să le facem licee, le transformăm, le numim altfel. Ideea este că, în momentul de față, asta ne spun și statistica, și istoria și ședințele sau mai precis stenogramele din ședințele de Guvern. Eu nu am spus-o cu subiect și predicat, tocmai pentru a nu deschide subiectul în altă direcție. Așa cum spunea doamna Câmpeanu, ne depărtăm de...