Dumitru Verginel Gireadă

„Nu tehnica e de vină, de vină sunt oamenii!”

România, o țară cu 19 milioane de locuitori și fără dușmani externi declarați. Dar cu șapte servicii de informații. Și, cu toate acestea, nu s-a putut localiza nici măcar epava unui avion de mici dimensiuni. Știm un singur lucru: pilotul a făcut tot ce a putut să îi salveze, dar autoritățile au fost neglijente. De ce le-a luat atât de mult timp? Și dacă se pierdeau, tot ar fi trebuit să ajungă mai devreme. Și nimeni nu trebuia să moară în acea zi.

40 de milioane de euro ne-a costat numai sistemul de apelare de urgență. În condițiile în care cel mai puțin afectat dintre răniți sunase, de fapt, de șase ori să ceară ajutorul autorităților. Și tot nu au reușit să îl găsească. Și mai avem și o replică _post factum_ , devenită celebră, a fostului șef al ISU, Ion Burlui: „Iarna nu-i ca vara și la munte nu-i ca la câmpie.” E bine oricum de știut. Iar operațiunea de salvare a fost ca un...șvaițer. Adică cu găuri peste tot.

Guvernul nu a fost în stare, așadar, să strângă echipamente de localizare, dar este dispus în schimb să investească în tehnică de supraveghere. Și da, România are șapte servicii de informații. Dar nu asta este marea problemă. Problema este că în cele șapte servicii de informații lucrează (nu se știe cu câtă eficiență, pentru că-i secret...) o grămadă de personal. Am înțeles oricum că avem mai mulți ofițeri de informații pe cap de locuitor decât Franța sau Germania.

În ceea ce privește însă STS-ul, numărul de urgență 112 și companiile de telefonie mobilă sau fixă, e o chestiune puțin cam complicată pentru mulți care nu au cunoștințe elementare despre modul în care funcționează sistemul alcătuit din STS, 112 (serviciile de urgență) și companiile de telefonie fixă și mobilă. STS nu are antene GSM proprii. De aceea, distanța de la antena GSM la telefonul apelantului la 112 o dă proprietarul antenei GSM. Cu cât distanța dintre antena GSM și telefonul apelantului la 112 este mai mare (în munți distanțele sunt destul de mari datorită reliefului) cu atât și localizarea geografică a apelantului este mai dificilă și, pe cale de consecință, erorile de localizare sunt mari. Dar cine vrea înțelege, cine nu, nu.

Știți în cât timp este găsită o aeronavă prăbușită în SUA? O să vă mirați. Timpul mediu necesar este de 31 de ore, după cum urmează: la zborul IFR (zbor instrumental): 13 ore

și 6 minute, la zborul VFR (zbor la vedere): 37 de ore și 18 minute. În lipsa planului de zbor: 42 de ore și 24 de minute. Altfel spus, un pic de documentare nu strică nimănui.

Și totuși, când cetățeanul va înțelege că democrația îi oferă și dreptul de a controla modul în care sunt utilizate resursele publice, vom descoperi cu toții că există, de fapt, o răspundere comună, socială a noastră, a tuturor, pentru bunăstarea fiecăruia dintre noi. Dacă tot e să cheltuim banii publici, să o facem de astă dată cu oameni responsabili și care își cunosc meseria. Să prețuim viața semenilor noștri și dincolo de detaliile tehnice ale unei operațiuni de salvare și să nu mai dăm vina pe tehnică pentru erorile umane.