Mihai Baciu

Nu trag de timp, domnule preºedinte, mai ales cã vreau sã admir încã o datã imaginaþia semanticã a partidului de guvernãmânt, care aþi vãzut cã a lansat pe piaþã un concept foarte interesant ºi greu de definit, dar, mã rog, trebuie sã studiem capitalismul de cazinou al Partidului Democrat ºi al Partidului Naþional Liberal. Vã promit cã mã voi ocupa în mod serios de acest concept interesant, am sã consum câteva nopþi, câteva sãptãmâni ºi o sã vedem ce înseamnã, deºi sunt convins cã am sã descopãr cã nu înseamnã nimic; va însemna o simplã figurã de stil, pentru cã aºa s-au obiºnuit colegii noºtri; având puterea, nu mai trebuie sã aibã ºi atenþia încordatã asupra sensului cuvintelor.

Eu vreau sã vã atrag atenþia în scurta mea intervenþie, pentru cã nu vreau sã mãnânc timpul, cum spune domnul preºedinte, asupra a trei paradoxuri care ilustreazã, spun eu, într-un mod absolut sugestiv, evoluþia ºi starea economiei noastre.

Primul paradox: acum câteva zile la Iaºi a avut loc Comisia de dialog social. S-au întrunit, aºa cum ºtiþi ºi dumneavoastrã, patronatul, sindicatele, prefectura, consiliul judeþean, societatea civilã, deºi nimeni nu prea ºtie ce înseamnã asta, ºi am stat de vorbã. Primul paradox: toþi s-au plâns ºi toþi aveau dreptate. În stânga era Guvernul, în dreapta erau ceilalþi, se plângeau ºi ceilalþi, se plângea ºi Guvernul ºi, culmea, cã toþi aveau dreptate.

Patronatul s-a plâns de mediul afacerilor ostil, I.M.M.-urile dispar mereu, vai ºi amar de capul lor, impozite ºi taxe bizantine, fanariote, spuneþi-le cum vreþi; birocraþie cât încape, au început sã dea taxe de protecþie. Deci patronatul se plângea ºi are dreptate.

Sindicatele s-au plâns cã sunt salariile foarte mici, pensii de mizerie, cresc preþurile, se înmulþesc oamenii care plâng în faþa vitrinelor cã nu pot sã cumpere, se uitã, aºa, în vitrine. Eu propun ca de acum vitrinele sã fie umplute cu mâncare de ghips, cã tot nu cumpãrã nimeni de acolo. Deci ei vor din acelea, de imitaþie. Nu se respectã legislaþia muncii ºi aºa mai departe.

Prefectul s-a plâns cã nu poate strânge impozitele ºi taxele, cã nu are instrumente. Economia subteranã se dezvoltã fioros ºi multe alte chestiuni.

Consiliul judeþean s-a plâns cã nu are bani sã dea la primãrii. Rectificarea a fost o mizerie, primarii stau cu cãciula în mânã la consiliul judeþean ºi nu primesc un ban ºi aºa mai departe.

Societatea civilã s-a plâns de toate acestea la un loc.

Aºadar, primul paradox, dupã cum vedeþi, toate pãrþile, chiar opuse, s-au plâns ºi toþi aveau dreptate. Cum se poate aºa ceva?

Numai la noi, în România, este posibilã o asemenea chestiune.

Al doilea paradox: Guvernul a anunþat anul trecut o creºtere de 5,2% a macroeconomiei. Asta înseamnã economia mare. Anul acesta ne ameninþã cu o creºtere tot aºa, de vreo 5%. Economia judeþului Iaºi a scãzut cu 8%. ªi nu numai a judeþului Iaºi, ci ºi a multor alte judeþe. Paradoxul: cum poate sã creascã economia mare ºi economiile pe judeþ sã scadã? Oare nu cumva economia mare este o sumã a economiilor pe judeþe? Vã rog sã meditaþi la aceastã chestiune. Aici ceva nu este în regulã. Ori domnul Dâncu a scãpat un pic, aºa, hãþurile din mânã, ori este prea ingenios, ori cine ºtie ce se întâmplã acolo, la el, pentru cã, iatã, a început sã scoatã pe piaþã chestii curioase, pe care nu le mai crede nimeni, nici mãcar cei din partidul de guvernãmânt.