Florin-Claudiu Roman

„Nu trebuie să ne batem joc de luptătorii anticomuniști!”

Acum aproximativ două săptămâni comemoram Ziua deținuților politici anticomuniști din perioada 1944–1989. Din păcate, în preajma acestei comemorări, am aflat despre demiterea domnului Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat* la Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945–1989.

Cred că trebuie subliniat faptul că domnul Octavian Bjoza nu semnifică doar numele președintelui foștilor deținuți politici, ci reprezintă unul dintre ultimii eroi în viață ai neamului românesc. Acesta este un adevărat „Memorial al durerii” în carne și oase. La finele anului I, după ultimul

examen, pe 25 iunie 1958, a fost exmatriculat și arestat de Securitatea din Iași, judecat de către Tribunalul Militar Brașov la data de 10 octombrie 1958 și condamnat la 15 ani de muncă silnică, la 10 ani de degradare civică și confiscarea totală a averii, prin Sentința nr. 672/10 octombrie 1958, pentru delictul „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”.

Pedepsele fiind exagerat de mari în comparație cu faptele comise, la 9 februarie 1962, prin Decizia nr. 34 a Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române, RPR, Colegiul Militar admite recursul declarat de procurorul general al RPR, casează sentința de mai sus și îl condamnă la patru ani de temniță grea.

Domnul Bjoza a trecut, astfel, prin închisorile Codlea, Gherla, Galați, Brăila, Văcărești și Jilava, prin lagărele de muncă din Balta Brăilei, de la Strâmba, Stoienești și Salcia, precum și cele din Delta Dunării, precum Bacul „4” și Periprava – Secția Grindu, de unde a fost eliberat la 23 iunie 1962.