Corneliu Vadim Tudor

Nu, v-aþi grãbit. V-aþi grãbit, aþi venit mai repede, dar nu este nici o problemã. Nu numai pentru aceasta noi vã iubim!

Oficializarea limbii maghiare, ca a doua limbã în administraþia publicã localã, este un atentat la demnitatea noastrã naþionalã. Aceasta o spun intelectualii clujeni.

O singurã frazã vreau sã vã mai spun.

În 1996, înaintea semnãrii Tratatului România Ð Ungaria, liderii U.D.M.R., în frunte cu distinsul nostru coleg, domnul Mark— BŽla, militau pentru autonomia lingvisticã. Vã mai aduceþi aminte de sintagma aceasta? Iatã politica paºilor mãrunþi. Ce nu aþi reuºit în 1996, vreþi sã faceþi acum: autonomie lingvisticã.

Imediat, voi formula o concluzie, cum spunea domnul Oliviu Gherman, ºi a rãmas în analele Parlamentului României pentru aceastã unicã contribuþie, dar de mare valoare.

Vreau sã vã spun cã U.D.M.R. se aflã în ilegalitate, pânã nu se înscrie la tribunal conform Legii partidelor politice nu are dreptul sã primeascã bani nici ca uniune culturalã, nici ca partid politic. ªi nu mã credeþi pe mine? Vã trimit la un ziar important al þãrii, **Adevãrul** , care în 1999, sub semnãtura domnului Dorin Suciu, a scris: ”Dumnezeule, ce de bãnet!Ò Câte miliarde de forinþi ºi câte zeci de mii de mãrci au înghiþit unele cãpetenii ale U.D.M.R.! Nu cumva dumneavoastrã nu reprezentaþi interesele minoritãþii maghiare, care, încet-încet, se va înscrie în Partidul România Mare?