Ion Predescu

## Numai o clipã, domnule preºedinte.

Nu, dar se forþeazã nota, domnule preºedinte. Cum adicã, de sute de ani în toate legislaþiile lumii nu se acceptã altceva decât sã fie un atac material, nu moral, direct, nu indirect, sau imediat, nu mediat, ci injust. Injust, adicã nedrept. Pentru cã, dacã atac material direct este drept, nu se mai aflã în legitimã apãrare, nu mai are dreptul sã riposteze. Dacã a ripostat este infractor, nu e legitimã apãrare. Nu e cetãþean-persoanã care are dreptul sã se apere singur. Pentru cã nu-l apãrã legea în faþa unui atac drept. Dacã el riposteazã aºa, pe mine mã surprinde, domnul secretar s-a exprimat chiar _verbis_ , dacã riposteazã disproporþionat, n-are, domnule ministru, n-are dreptul sã riposteze în faþa autoritãþii care se aflã îndreptãþitã acolo. Nu numai cã sã nu riposteze disproporþionat, adicã sã nu-l omoare, dar sã-l batã, când el a venit sã execute un mandat. Sã-mi spunã ºi mie cei care susþin teza aceasta, doamna senator, domnul coleg senator, ministerul, cum executã un agent al autoritãþii un mandat de executare a unei pedepse dacã nu poate intra decât cu consimþãmântul în curtea celui care stã sub dud la umbrã ºi bunul la poartã se opune. ”E curtea mea, e loc împrejmuit, n-ai voie sã intriÒ. El, agentul, vrea sã forþeze, ãla forþeazã ºi mai tare, îi dã în cap ºil terminã ºi nu intrãÉ Ne ducem la procedurã. ”Pãi, da, pãi l-a atacat, ºtiþi, când executa mandatul de arestareÒ. A, ºi-l gãsim vinovat cu agravanta pedepsei, ºi ce-am fãcut? Unii dinainte mor ºi pe celãlalt îl ducem tot la moarte, la închisoare pe viaþã cu agravanta pedepsei cã a ucis un agent în exerciþiul funcþiunii. Pãi, la asta trebuie sã se ajungã?

## Domnilor,

Nu vã supãraþi de ce am stãruit eu ºi m-am referit la textul francez. Luaþi textul francez. De ce-l tansformaþi cu ”se considerãÒ? Spuneþi cum spun francezii: ”se prezumã cã este în stare de legitimã apãrare pânã la proba contrarie.Ò Pãi, e cu totul altceva. Adicã prelucraþi textul ºi-i daþi forþã alin. 2, ca legitimã clasicã.

## Domnule preºedinte,

La noi nu s-a simþit nevoia acestei a treia modalitãþi de legitimã apãrare. O acceptãm, dar nu putem sã perturbãm total legislaþia penalã, nu putem lãsa autoritatea publicã la discreþia individului care se aflã în loc împrejmuit, în anexe sau în gospodãrie. S-a susþinut sã fie proprietar sau folositor, sau locator cu titlu legal. N-are relevanþã. N-am acceptat aºa ceva. E o restrângere care nu poate sã fie promovatã.

E o a treia modalitate de legitimã apãrare. Pânã acum n-am avut-o. ªi acum vrem s-o aducem sã le perturbãm ºi pe celelalte douã. Sã-i spuneþiÉ Autoritatea, pe mine nu mã surprinde, dacã e sã vã spun foarte deschis, cã în concepþia unora autoritatea n-are nici o valoare. Autoritatea publicã! Asta nu mã surprinde, cã ºtiu lucrurile astea. Dovadã disoluþia ºi dispreþul faþã de autoritatea publicã. ªi mã surprinde cã vine ministerul cu textul acesta prin care expune agenþii autoritãþii publice, tocmai ministerul ai cãrui agenþii executã mandatele. Sãmi spunã ºi mie cum îl ia din curte, de sub dud, de la umbrã, dacã nu sunt ”fãrã dreptÒ. Sã-mi spunã cum îl ridicã? Aºtept, sunt curios sã-mi spunã ºi fie cum îl ridicã decât dacã-i dã voie. ”Vino, domnule, ºi ia-l cã e dreptul dumitale sã-l iei pe condamnatÒ. Dar dacã nu zice aºa ºi se opune: ”Nu intri în curtea mea, domnule. E curtea mea ºi nu intri!Ò?!