Ion Dumitru

„O campanie agricolă de primăvară tristă”

Ne apropiem de sfârșit de aprilie. În vremuri de mai puțină restriște, ogoarele mai mult sau mai puțin private ale țării „duduiau” sub povara tractoarelor care pregăteau terenul și însămânțau culturile din epoca I și epoca a II-a. Erau deja răsărite mazărea, borceagul, cartofii timpurii, ceapa și multe altele. Erau semănate sfecla, floarea soarelui din epoca a II-a și se semănau porumbul, fasolea, soia și majoritatea legumelor de câmp.

Acum, în anul 2012, o liniște de mormânt s-a așternut peste ogoarele României, țara e ca și moartă, țăranii ies cu greu din casele lor înghețate din iarnă și se așază pe prispe pentru a se încălzi la primele raze de soare.

Îi întreb: de ce această situație? Ei îmi răspund: motorina este scumpă, serviciile sunt scumpe, de îngrășăminte, pesticide și de semințe nu te poți atinge, pentru că sunt foarte scumpe.

Țăranii spun că Guvernul României le promite că va ajuta agricultura, dar a rămas la stadiul de promisiune. După 4 ani de minciuni trebuie să fie nebuni să mai creadă Guvernul. Un român adevărat nu-și poate bate joc în halul acesta de agricultura țării lui, așa cum își bate joc Guvernul.

Toți țăranii români știu că cei care vor veni la putere, USL, vor fi mai buni decât aceștia. Oricum, nu vor putea trăi mai rău.

Ce poate fi mai rău decât faptul că agricultura este condusă neprofesional în baza unui algoritm păgubos și a unor decizii politice greșite?

Reapariția ciulinilor pe ogoarele României nu arată numai degradarea agriculturii, ci îndeosebi degradarea speciei umane ajunsă să conducă agricultura. Parafrazând, unde nu este agricultură, nimic nu e, pentru că lipsește însuși metabolismul vieții.