Mihai Ungheanu

...o moþiune simplã... pentru cã ea constituie un test pentru activitatea noastrã senatorialã, ne aratã în ritmul ºi în capacitatea noastrã de lucru, descoperim filozofia, cum a spus un ilustru coleg aici, a atitudinilor noastre, ºi, mai ales, faptul cã, de foarte multe ori, în loc sã ne ocupãm de probleme le învãluim în extrem de multe cuvinte.

Am fãcut pe hol unui coleg observaþia cã nu ne aflãm la barou. În Senatul României intrã specialiºti din diverse ramuri ale existenþei sociale. Nu toþi suntem juriºti. Aici s-a fãcut foarte mult caz, multã arguþie, multã abilitate juridicã pentru a ni se demonstra cã, de fapt, filozofia noului regulament este alta decât a celui vechi ºi cã moþiunea trebuie fãcutã altfel. Eu cred cã aceastã moþiune de cenzurã trebuia fãcutãÉ, scuzaþi-mã, încã o datã, moþiune simplãÉ trebuia fãcutã... pentru cã eu doream o moþiune de cenzurã...despre asta este vorba... trebuia fãcutã pentru cã ea ne ajutã sã ne cunoaºtem.

Mergând mai departe, vreau sã intru în chestiuni mult mai concrete ºi sã vã atrag atenþia cã în acest text nu existã nici o atitudine împotriva spiritului legilor europene ºi a prevederilor lor în aceastã moþiune simplã. Dimpotrivã, toatã lumea este de acord, sunt citate texte ºi, evident, carte care sunt ale Europei. Unde începe diferenþa? ªi sunt foarte mirat cã pânã acum nu s-a pus degetul pe ranã. În aceastã Lege a administraþiei publice sunt 3 articole: 40, 43 ºi 51 care îºi permit sã vorbeascã despre coeficiente etnolingvistice, care sã dea dreptul introducerii unei limbi a unei minoritãþi care ajunge la aceastã cifrã.

De ce 20%, de ce nu 33%, de ce nu 50%, de ce nu 10%?!

Iatã problema! De ce se introduce în aceastã lege, de ce se introduc cifre acolo unde textele, pe care le-am auzit aici citate de primul-ministru, nu citeazã nicãieri nici un coeficient?!

Iatã de ce consider îndreptãþitã reacþia ”moþiunea simplãÒ ºi de ce vorbim aici, în faþa dumneavoastrã, pentru cã trebuie sã facem dialog, trebuie sã ne înþelegem ºi sã ne exprimãm, aºa cum putem s-o facem, fãrã a ne ascunde dupã vorbe goale. Legea administraþiei publice locale face un exces ºi un abuz fixând un coeficient etnolingvistic care introduce o a doua limbã în treburile administraþiei publice.

Este bine sã ne aliniem la recomandãrile reale ale instituþiilor europene abilitate ºi sã nu apelãm la legi inventate de noi înºine sau la amendamente pe care le introducem în numele legislaþiei europene. Aceasta este problema!

Reprezentanþii Guvernului României s-ar cuveni sã ia aminte, cu adevãrat, la legislaþia europeanã a limbilor, la modelele ei mari în Europa. În Franþa existã o lege a limbii franceze care nu se joacã deloc cu coeficientele acestea ale minoritãþilor etnolingivistice ºi-ºi apãrã limba de orice incluziune ºi de orice agresiune. Este mai bine sã ne raportãm la Franþa decât sã inventãm noi înºine coeficienþi care pot fi extrem de discutabili, cum se ºi întâmplã aici.