Relu Fenechiu

„O premieră: șeful statului contestă o decizie a Curții Constituționale”

Constat pe zi ce trece derapaje tot mai grave de la principiile statului democratic. Săptămâna trecută am asistat la un interviu acordat de Președintele României, Traian Băsescu, postului public de radio. Am constatat cu stupefacție că șeful statului și-a exprimat îndoieli vizavi de decizia Curții Constituționale referitoare la existența unui conflict instituțional între puterile statului, concret, între Guvern și Parlament.

„Nu știu dacă Curtea Constituțională își poate asuma decizia opririi unei proceduri care deja a avut loc”, a afirmat șeful statului. Suntem în fața unei declarații care nu are nicio legătură cu realitatea. Curtea Constituțională nu a oprit derularea niciunei proceduri. Sesizarea Curții privind conflictul instituțional s-a făcut înainte ca Birourile permanente să decidă concret ziua angajării răspunderii Guvernului. Din contră, angajarea răspunderii Guvernului pe Legea educației naționale s-a făcut ilegal, în absența unui răspuns, la data respectivă, al Curții Constituționale.

Dar nu această declarație mi s-a părut ca fiind cea mai periculoasă din partea Președintelui României. Într-o primă instanță, domnul Traian Băsescu afirmă că: „Aprecierea de conflict între puterile statului are o oarecare explicație, pornind de la premisa că au fost mai multe amendamente care nu au fost acceptate”.

Fals, total fals! Sesizarea Curții Constituționale nu a avut nicio legătură cu respingerea sau, mai precis, cu ignorarea amendamentelor opoziției, pentru un motiv foarte simplu: la ora sesizării Curții Constituționale, nici măcar nu erau centralizate, la nivel de grupuri parlamentare, amendamentele propuse pentru varianta angajării răspunderii Guvernului. După care, tot președintele vine și mai spune: „discutăm despre o lege a Guvernului, nu despre o inițiativă legislativă a Parlamentului. Deci discutăm despre o lege a Guvernului și Guvernul în conflict cu el însuși”.

Ce pot înțelege din această exprimare? Nimic altceva decât că șeful statului neagă – utilizând exemple false – însăși natura conflictului instituțional. Din păcate, afirmațiile președintelui au fost făcute în mediul de informare cu cea mai largă (circa 95%) acoperire a teritoriului național. Românii au aflat astfel din gura președintelui că nu ar fi vorba de un conflict instituțional și, așa cum am arătat mai devreme, faptul că decizia Curții Constituționale a intervenit și a blocat o procedură aflată în derulare.

Din păcate, nu am sesizat nicio reacție la afirmațiile șefului statului, nici din zona propriu-zisă a politicului și nici din zona analiștilor din media. (Poate decesul lui Adrian Păunescu, care a estompat mediatic tot ce s-a întâmplat în ultimele zile, să constituie o explicație, dar lucrurile nu trebuie să rămână așa). Și este mai mult decât regretabil că nimeni nu s-a sesizat. Adică vine președintele și pune sub semnul întrebării oportunitatea pronunțării Curții Constituționale – fapt fără precedent în perioada postdecembristă – după care, prezentând aspecte care nu au nicio legătură cu sesizarea privind un conflict instituțional, contestă existența acestui conflict.