Gabriela Crețu

## Mulțumesc, domnule președinte.

După dezbaterea anterioară sunt puțin tensionată, dar încerc să pun niște întrebări clare, pentru că mie nu mi-a fost deloc clar ce se dorește prin această lege.

Pe lângă faptul că – probabil, unii mă știți din partid cel puțin –, că sunt o luptătoare pentru egalitate, sunt unul dintre experții pe teme de gen în țara asta, în sens academic vorbind...

Prima dată când am văzut titlul legii am crezut că e o glumă de-a băieților, cum se mai întâmplă, și că vor să instituie o zi de petrecere, după care m-am uitat la inițiatori și am văzut o foarte respectată colegă, urmată de un grup din propriii mei colegi din Partidul Social Democrat, adică un partid care luptă pentru egalitate de șanse, pentru egalitate între femei și bărbați, și am început să citesc cu maximă atenție, bineînțeles, pentru că nu-i înțelegeam sensul. Și aici trebuie să fac o precizare pentru toată lumea, că am impresia că nu știm despre ce este vorba.

Atunci când a apărut ideea de drepturi ale omului la Revoluția franceză, s-a conștientizat încă din timpul revoluției că, de fapt, _omul_ includea doar bărbații, cărora li se ofereau drepturi politice, economice, sociale etc., dar nici într-un caz femeile. Olympe de Gouges a scris încă de atunci în apărarea femeilor declarația... alternativă.

Au fost două decenii... două secole – mă iertați! – de luptă pentru ca femeile să fie recunoscute ca oameni, adică să li se acorde și lor aceleași drepturi pe care le aveau partenerii, colegii lor bărbați.

De 100 de ani se celebrează 8 Martie ca zi de luptă pentru drepturile femeii, nu în sensul în care ele ar avea drepturi diferite de ale omului, ci în sensul în care lor să le fie recunoscute aceleași drepturi ca ale omului.

Din 1975, Organizația Națiunilor Unite a declarat zi internațională această zi, iar România, ca stat membru al ONU, recunoaște și sărbătorește această zi: 8 Martie.

Prin anii ʼ90 a apărut, într-adevăr, o mișcare a bărbaților. Dar despre ce era vorba? Ei au sesizat că discriminarea și excluderea pot fi nu numai la adresa femeilor și că se promovează un model de masculinitate care nu se potrivește tuturor, genul... – cum îl cheamă pe fotbalistul...? – Beckham, așa, deci bărbatul trebuie să fie ca un fel de Beckham, curajos, milităros, plin de succes – da? –, bogat dacă se poate etc.

Or, exista o mulțime de bărbați care erau tați de familie, cuminți, își îngrijeau copiii, care se confruntau cu dificultăți, de exemplu, cu boli specifice bărbaților etc., etc. și care voiau să îndepărteze acest model. Deci era o luptă a unei părți dintre bărbați, cei care nu corespundeau modelului standard impus, împotriva acestui model patriarhal de masculinitate.

Noi ce vrem cu această lege?

Asta vreau să-i întreb pe inițiatori, pentru că, în forma asta, nu merge.

De asta aș ruga Grupul PSD, dacă e binevoitor, să trimitem la comisie și să discutăm încă o săptămână, două.