Adrian Wiener

O să creionez în câteva fraze elemente de oportunitate legate de acest instrument fiscal.

Am plecat de la premisa că cel mai mare risc la adresa sănătății publice în Europa și cu atât mai mult în România este riscul alimentar. Există o legătură directă între consumul de băuturi îndulcite și incidența asupra greutății sau a obezității, a riscului de a dezvolta diabet zaharat, boli cardiovasculare și boli neoplazice.

Trebuie să știți faptul că incidența diabetului zaharat în România este cea mai mare din Uniunea Europeană și a devenit o problemă de securitate națională. De altfel, România, din păcate, are și cea mai mare rată de creștere a obezității în segmentul infantil. Am ajuns deja la 40% din populația pediatrică a României cu supragreutate și obezitate.

Nu întâmplător, România are și cel mai mare consum de băuturi răcoritoare cu exces de zaharuri supraadăugate.

Cu certitudine, există o corelație între aceste două fapte statistice.

Avem, de asemenea, una dintre cele mai mari mortalități cardiovasculare din Europa, UE și non-UE. De departe, în România cel mai mare contributor la cauzele de deces este cauza cardiometabolică. De asemenea, trebuie să avem în vedere că s-au făcut foarte puține lucruri în zona preventivă, în România, în ultimii ani.

Populația vulnerabilă, consumatorii cu venituri mici, tinerii și cei predispuși la obezitate sunt, de altfel, ne arată studiile, și cei mai responsivi la modificările structurii de accizare.

Acest instrument fiscal a fost introdus, concomitent, în acest an și în Marea Britanie, în Irlanda; este introdus de mult în Franța, în Norvegia, în Portugalia, în Ungaria. Și această eventuală raliere a României la această politică în domeniul alimentar ar demonstra o convergență responsabilă spre o Europă mai sănătoasă.

De altfel, acest instrument fiscal este o recomandare expresă a Organizației Mondiale a Sănătății pentru intervenția în zona riscului alimentar. De altfel, există mai multe recomandări ale unor grupuri de lucru din care și România face parte, ale unor strategii și platforme la nivelul organismelor Uniunii Europene referitoare la reformularea produselor alimentare și diminuarea riscurilor nutriționale.

În consecință, propunem un instrument fiscal care are o arhitectură în benzi fiscale, astfel încât accizarea să fie la un anumit cuantum, de un leu la litru peste o concentrație de 8 grame la suta de mililitri, care este enorm, o acciză mult mai mică în zona de 5–8 grame și chiar acciză zero în zona fără risc, în zona de sub 5 grame la suta de mililitri.

Primul efect care s-a observat în țările în care acest instrument fiscal a fost introdus a fost acela de responsabilizare a producătorilor de a reformula produsele și a veni în zona cu risc mai mic. De altfel, UNESDA – Asociația Producătorilor de Băuturi Răcoritoare – recunoaște acest risc pe care aceste produse îl au asupra sănătății publice; și-au asumat voluntar o scădere progresivă a cantității de zaharuri supraadăugate în aceste băuturi. Din păcate, ritmul a fost unul insignifiant. În ultimii 15 ani de zile au reușit performanța de a scădea cu 12% adaosul de zaharuri, ceea ce este nesemnificativ.