Augustin Lucian Bolcaº

O scurtã explicaþie a unui vot împotrivã la un proiect de lege care, aparent, nu ar suscita dezbateri.

Am þinut în mod special sã respectãm valoarea ºi conþinutul real pe care trebuie sã-l aibã un act normativ. Din acest punct de vedere, legea care a fost adoptatã astãzi are dispoziþii care reprezintã numai simple definiþii scolastice care se învaþã în anul II la fiecare facultate de drept în ceea ce priveºte esenþa ºi condiþiile graþierii.

Unul dintre colegii mei spunea: atari dispoziþii sunt demne de popularizat la o ºcoalã de varã, dar în nici un caz nu pot sã fie niºte dispoziþii normative.

În al doilea rând, principial, legea este absolut inadmisibilã, pentru cã tinde sã reglementeze condiþii ºi cadre de acordare a graþierii individuale, iar, pe de altã parte, a graþierii colective. Graþierea individualã a fost de când existã ea nu în istoria dreptului, ci în istoria omenirii un act de suveranã conºtiinþã a conducãtorului, independent de modul în care s-a numit el: rege, voievod, preºedinte º.a.m.d. Nu poþi sã reglementezi printr-o lege un act de suveranã conºtiinþã prin care conducãtorul rãspunde numai în faþa lui ºi a lui Dumnezeu.

În al doilea rând, dreptul de acordare a graþierii individuale este un drept al Parlamentului. Putem noi îngrãdi pentru parlamentele viitoare stabilirea unor modalitãþi ºi condiþii de acordare a graþierii pe care teoria ºi practica dreptului penal ne-o permit, pe care dinamica vieþii sociale care stã la baza acordãrii acestor graþieri o impun în mod diversificat în diverse perioade istorice? Categoric nu. Este explicaþia, dacã vreþi, moralã ºi juridicã a votului nostru împotriva acestei legi.

Vã mulþumesc.