Emil Tocaci

O simplã precizare, domnule preºedinte ºi domnilor colegi.

Toatã lumea a vorbit frumos, într-o manierã care a fost, într-o mãsurã bunã, festivistã. ªi este de înþeles. Dar eu aº vrea sã fac urmãtoarea precizare: Ar trebui ca, în acest moment, în care se nasc o mulþime de universitãþi particulare, sã mulþumim Consiliului Naþional de Evaluare ºi Acreditare Academicã pentru modul în care ºi-a fãcut datoria. Sã nu uitãm cã acum câþiva ani universitãþile particulare erau foarte slabe. Acesta este ºi motivul pentru care mulþi dintre noi s-au opus modului în care se înþelegea atunci învãþãmântul superior particular. Astãzi ele sunt bune ºi eu, care sunt printre cei care s-au opus atunci, astãzi le susþin, pentru cã au devenit cu adevãrat universitãþi. Dar faptul cã ele au devenit cu adevãrat universitãþi, în mare mãsurã se datoreazã Legii nr. 88/1993, precum ºi Consiliului Naþional de Evaluare ºi Acreditare Academicã, care a reuºit, în virtutea legii, sã trieze universitãþile ºi sã le accepte, sã le înainteze pentru a fi acreditate doar pe cele care meritã titlul de universitate.

Prin urmare, domnilor colegi, în acest moment sã nu uitãm sã mulþumim celor care ºi-au fãcut, în aceastã ordine de idei, datoria.