Radu Ciuceanu

O singur„ pagin„, domnule pre∫edinte, deci, un minut ∫i c‚teva secunde din scurta mea experien˛„. îAzi noapte a intrat Iisus Ón celul„. Ce Ónalt ∫i ce trist p„rea Christ!“

De c‚te ori Ón momente de dezn„dejde, dar ∫i de neputin˛a Ón˛elegerii am rostit Ón g‚nd aceast„ poezie a rug„ciunii de tain„ ce-l aduce pe M‚ntuitor l‚ng„ noi, c‚ndva, Ón Óntunericul temni˛ei, martor omniscient al faptelor noastre ∫i ultima speran˛„ a Ón˛elegerii ∫i iubirii Óntre oameni.

Zilele trecute, Ón Duminica Ónchinat„ ve∫nicei Óndoieli umane, Ón for˛a adev„rului ∫i dreptatea cauzei, Ón ziua Apostolului menit prin Óndoiala sa s„ garanteze marea Œnviere, Toma, mi-au dus pa∫ii c„tre locul unde din porunc„ domneasc„ ar urma s„ se ridice, din piatr„ ∫i zid, catedrala unui neam ce a s‚ngerat din sute de mii de trupuri pentru a dob‚ndi m‚ntuirea lui prin suferin˛„ ∫i jertf„.

™i m-am g‚ndit atunci, auzind glasul Óncr‚ncenat al norodului, de ce inimile s-au Ónvolburat Ón patim„, ochii s-au aprins de ur„ ∫i mintea de sminteal„. ™i m-am g‚ndit atunci pe loc dac„ Ónceputul n-a fost str‚mb, dac„ Biserica cea mare este peste putin˛ele noastre de acum, ale unui popor s„r„cit ∫i fl„m‚nd.

Dar adusu-mi-am aminte de gloata cea mare a celor boga˛i, cu averi de-a lungul ∫i de-a latul Europei, ∫i miam zis c„ dac„ ∫i-or v„rsa pungile, chiar ∫i cele mai m„runte, s-ar aduna cu prisosin˛„ gr„mezile de aur (euro).

™i tot atunci m-am g‚ndit c‚nd i-am prefirat pe me∫terii mari, calfe ∫i zidari, ctitori ai m‚ndrei catedrale cine sunt. Pe unii Ói cuno∫team, pe al˛ii Ói ignoram ∫i mai ales pe aceia care ziua construiau, iar noaptea furau!

Dar, Dumnezeu, Ón marea Lui Ón˛elepciune ∫i mil„, mai Óntoarce c„tre El min˛ile ∫i cele mai d„ruite Satanei.

™i tot a∫a am crezut c„ mai marii Bisericii noastre Ó∫i vor cerui urechile la orice ispit„ ce le-ar putea Óntuneca dreapta m„sur„ a credin˛ei Óntr-un singur St„p‚n Atotputernic, dep„rt‚ndu-se de la orice Ón˛elegere ce ar aduce, Ón troc ∫i Ónvoial„, Bisericii lui Hristos vremelnice c‚∫tiguri.

Dar nepriceperea mea nu s-a oprit aici ∫i adusu-miam aminte de r„t„cirea dint‚i, la nebunia celor doi care Ó∫i zbur„t„ceau bra˛ele ziua, iar noaptea se a∫ternea de∫ertul peste ceea ce fusese c‚ndva c„mine, familii,

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 55/27.IV.2004 destine. ™i v„z‚nd cum se mu∫c„ din nou marmura, miam zis c„ r„t„cirea din urm„ va fi mai mare dec‚t cea dint‚i.

De ce at‚ta Óncr‚ncenare pe istoria unui popor, ∫i mai ales de ce at‚ta ipocrizie. Biserica M‚ntuirii nu se ridic„ pe vatr„ de ambi˛ii ∫i m‚ndrii; c„r„mizile ei Óntruchipeaz„ jertfa sutelor de mii de rom‚ni de pe cuprinsul Rusiei bezbojnicilor sau pe oasele celor ce au scotocit m„runtaiele p„m‚ntului Ón mine sau au t„iat îCanalul Mor˛ii“ Dun„re—Marea Neagr„, ∫i printre ei, ∫i Ón frunte, s-au g„sit aproape 2.000 de preo˛i, monahi ∫i monahii.