Nicolae Vasilescu

O situaþie extremã semnalatã de mass-media o reprezintã depozitele de deºeuri. Tema nu este aleasã întâmplãtor, dat fiind faptul cã România a deschis, în vederea integrãrii în Uniunea Europeanã, capitolul destinat protecþiei mediului ºi având în vedere cã, potrivit Legii protecþiei mediului nr. 137/1995, art. 30, ”Statul recunoaºte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sãnãtosÒ. Mii de tone de pesticide solide expirate ºi mai mult de jumãtate de milion de litri de pesticide zac ascunse de zeci de ani prin diverse depozite ale fostelor

întreprinderi de stat, fãrã ca autoritãþile sã gãseascã o soluþie pentru a scãpa de aceste bombe ecologice. Conform surselor din cadrul Ministerului Agriculturii, ”stocurile de pesticide s-au acumulat în intervalul 1976Ñ 1980, în perioada agriculturii colectivizate, când se foloseau peste 30 de kg de pesticide la hectar, în timp ce, în prezent, dacã se mai utilizeazã 1.015 grameÒ. Pentru cã distrugerea acestor substanþe ar costa zeci de milioane de dolari, autoritãþile preferã sã le þinã ”la pãstrareÒ, în fostele fabrici de stat, sub paza unor foºti angajaþi ai I.A.S. sau chiar fãrã pazã. Majoritatea depozitelor nu sunt împrejmuite, nu sunt impermeabilizate, afectând pânza freaticã, ne amintim poluarea cu cianurã a Someºului ºi Tisei, accidentul de la Baia Mare, poluarea accidentalã a Arieºului, ba mai mult, cele mai multe din aceste depozite de deºeuri nu au autorizaþie de mediu.

Conºtienþi de efectele acestor substanþe asupra organismului uman, dar ºi asupra mediului înconjurãtor, autoritãþile acuzã lipsa fondurilor ºi susþin cã pãstrarea pesticidelor expirate în depozite este o soluþie temporarã, adoptatã pentru înlãturarea unor eventuale pericole. Utilizarea pesticidelor pretutindeni în lume, fãrã restricþii, a avut ca urmare contaminarea întregii biosfere.

Reziduurile pesticidelor se gãsesc în þesuturile vii, animale sau vegetale, pe toatã suprafaþa planetei. Utilizarea pe scarã largã a pesticidelor urmatã de pãtrunderea lor în circuitul biogeochimic al ecosistemelor afecteazã organismul uman. Toate þãrile aflate în prag de integrare europeanã au fixat termene pânã la care trebuie sã distrugã pesticidele, lucru de care ºi România ar trebui sã þinã cont. Pentru cã acestea nu pot fi transportate ºi nici îngropate, întrucât existã pericolul de a se propaga în pânza freaticã, fiecare þarã încearcã sã scape de ele.

Unii au gãsit soluþia de a le transfera în strãinãtate. ”Au existat cazuri când containere cu pesticide expirate au ajuns în RomâniaÒ, susþine oficialul Ministerului Agriculturii. Deºi existã soluþii pentru neutralizarea acestor substanþe, ele nu pot fi puse în practicã în România, din lipsã de fonduri.

Potrivit lui Vasile Bãcilã, director în cadrul Ministerului Agriculturii, fiecare pesticid poate fi reindustrializat, în funcþie de categoria din care face parte. ”Dar pentru a putea reindustrializa aceste substanþe toxice este nevoie de foarte mulþi bani, de care, în momentul de faþã, Ministerul Agriculturii nu dispuneÒ. Chiar dacã România s-a angajat faþã de Uniunea Europeanã, care considerã neutralizarea substanþelor chimice expirate un criteriu de aderare, sã distrugã toate pesticidele expirate pânã în 2007, în realitate, însã, acestea sunt lãsate sã zacã în aceleaºi depozite ca ºi pânã acum. Motivul invocat oficial este întotdeauna lipsa fondurilor, fãrã a se aminti cã România pierde anual miliarde de dolari ca urmare a corupþiei, potrivit ºi ”aportului global asupra corupþieiÒ raport al organizaþiei internaþionale: _Transparency International._ Prioritar pentru România, când þara se zbate în agonia sãrãciei, este nu sãnãtatea, nu un mediu sãnãtos, nu ridicarea nivelului de trai, ci tipãrirea pe bani publici a unei costisitoare maculaturi, sub egida Guvernului României, cu titlul ”Politica inutilã a Cãrþilor negreÒ. Schimbaþi vã rugãm strategia, domnilor!