Mihai Niță

Obiectul declarației: „Parlamentul trebuie să-și exercite deplin funcția prevăzută de Constituție”.

Parlamentul României, instituția fundamentală a republicii, organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, a început, de la o vreme, să fie considerat un fel de instituție-anexă de către unii cetățeni cu funcții de răspundere în stat. Puterea legiuitoare este supusă unor tratamente arbitrare chiar de către demnitari care, prin funcția ocupată în structurile statului român, sunt obligați să contribuie la consolidarea democrației și a statului de drept. Prin acțiunile lor, deliberate sau nu, aceștia lezează grav autoritatea acestei instituții, inducând semne ale neputinței în cadrul opiniei publice. Comisiile parlamentare constituite în vederea soluționării unor chestiuni cu caracter temporar sunt obstrucționate în derularea activității de către persoane solicitate pentru audiere, acestea considerând că audierea lor are caracter benevol.

În același timp, în intenția de consolidare a autorității instituțiilor de stat, se evocă termenul de ultraj, atunci când este vorba despre relații conflictuale între cetățeni ai României și reprezentanți ai unor instituții precum Justiția sau Poliția. Parlamentarii însă pot fi insultați în orice mod, fără probleme, vinovați sau nu, de către oricine are chef, în mediul public. Regulile democrației nu interzic o asemenea atitudine în mediul privat, unde interferența statului ar atenta la libertatea sacră a cetățeanului, garantată de Constituție.

Spectacolul degradant la care asistăm ori la care suntem părtași în cadrul unor evenimente de presă intens mediatizate relevă o situație inacceptabilă pentru un stat democratic, disputele tot mai frecvente având ca temă existența „statului paralel”, un stat în care relațiile constituționale dintre instituții se deteriorează, periclitând statul de drept. Mesajele transmise astfel populației, mai ales prin emisiuni televizate, al căror impact este primordial, în cadrul unor confruntări încrâncenate, au atins cote paroxistice. Fenomenul dosariadei a devenit subiect cotidian. Zilnic explodează noi cazuri fulminante, care au drept consecință bulversarea generală, atragerea populației în spirala neîncrederii și a isteriei și abaterea atenției publice de la problemele de interes major, de ordin economic și social.

Vânturarea epatantă a dosarelor penale produce în mod insidios o frică generală. Acea frică legată de noțiunea puterii. „Aceasta e puterea – să ții în mână frica altcuiva și să i-o arăți!”, zicea jurnalista Amy Tan.

S-a ajuns până acolo încât unii formatori de opinie fac trimitere la evenimentele din piața Maidan.

În aceste condiții, este firesc să ne întrebăm ce anume urmăresc astfel de provocări. Cu atât mai firesc, cu cât actuala conjunctură internațională ar trebui să ne determine la calm, la rațiune, să fim foarte atenți la evoluția fluctuantă a scenei politice mondiale.