Costel Lupașcu

Obiectul declarației politice – „Etichetarea specială a produselor alimentare cu un conținut ridicat de zahăr”.

Am propus cu ceva timp în urmă introducerea unei accize pe băuturile răcoritoare și alimentele cu un conținut ridicat de zahăr. Am înțeles însă că o astfel de măsură, în acest moment, ar afecta mediul de afaceri și inclusiv anumiți producători români. Înțeleg contextul, dar, în același timp, trebuie să fim conștienți că problema obezității în rândul copiilor și al adolescenților români este nerezolvată.

Am adresat o întrebare ministrului sănătății cu privire la incidența și cauzele obezității în rândul copiilor din România. Presupun că marea majoritate a cetățenilor din această țară au copii sau nepoți, care pot fi afectați de obezitate ca urmare a consumului ridicat de zahăr. Conform Ministerului Sănătății, obezitatea reprezintă a doua mare afecțiune cronică care afectează copiii cuprinși în colectivitățile școlare. Vorbim deci de un flagel care afectează copiii noștri și care va amplifica masiv costurile sistemului public de sănătate în deceniile următoare.

Ministerul Sănătății susține, pe bună dreptate, că zahărul nu este singurul factor care conduce la obezitate, dar admite, în același timp, că un consum mare de zahăr și grăsimi va duce la un spor ponderal ridicat, care, la rândul său, duce la obezitate. Tot Ministerul Sănătății subliniază că obezitatea este un factor favorizant al bolilor cronice degenerative, care reprezintă cauzele principale de deces în România, ca și în alte state europene. La aceste efecte contribuie, desigur, mai multe aspecte legate de viața noastră cotidiană – lipsa de mișcare, poluarea, stresul, consumul de alcool etc. Însă tot Ministerul Sănătății precizează că, „în tabloul de elemente care favorizează bolile cronice degenerative, zahărul are un rol important”, iar concluzia ministerului este că, citez, „o reducere a consumului de zahăr are cu certitudine un efect în scăderea poverii exercitate de bolile cronice, atât la nivel individual, cât și la nivelul sistemului sanitar al unei țări”.

Sunt două motive majore pentru care consider că este absolut necesară o reglementare care să prevină consumul exagerat de zahăr în rândul copiilor:

1. Primul este legat de faptul că la vârstele timpurii se formează comportamentele alimentare. Deci un copil care s-a obișnuit să consume mult zahăr va fi predispus, probabil, pentru tot restul vieții să facă excese în această privință.

2. Al doilea motiv este că un copil are o capacitate limitată de a distinge în cunoștință de cauză între bine și rău. Părinții sunt în cea mai mare măsură responsabili de alimentația copiilor.

Ca atare, în opinia mea, este foarte important ca părinții să poată distinge cu ușurință între produsele nocive pentru copiii lor și cele care se încadrează în limitele siguranței alimentare. Dacă ne raportăm strict la numărul copiilor din clasele primare din România cu vârsta de până la 8 ani, potrivit unui studiu susținut de Organizația Mondială a Sănătății, circa un sfert sunt supraponderali sau obezi. Mai exact, 26,75% dintre copiii de până la 8 ani sunt în această situație, adică sunt supraponderali sau obezi. În cazul strict al obezității, avem o prevalență de 11,6% în rândul copiilor, ceea ce mie mi se pare extrem de mult, pentru că acest procent crește odată cu vârsta.