Vlad Alexandru Cosma

Obiectul declarației: stabilirea periodică de către Ministerul Transporturilor a unui tarif mediu național pe kilometru care să devină plafonul maxim permis operatorilor pentru transportul elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu.

În prezent, conform Legii educației naționale nr. 1/2011, elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăța într-o unitate de învățământ sunt sprijiniți prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate de învățământ sau primesc cazare și masă gratuite în

internatele școlare, cu excepția celor înscriși în învățământul postliceal.

Fondurile pentru decontarea cheltuielilor de transport ale elevilor sunt estimate de Ministerul Educației Naționale în funcție de execuția bugetară a anului precedent, numărul de elevi și ținând cont de restanțele aferente anului precedent.

Date fiind aceste facilități, anumiți transportatori încearcă să speculeze situația de cvasimonopol pe care o dețin pe anumite rute pe care operează fără niciun alt competitor, ca urmare a faptului că la licitațiile organizate de Ministerul Transportului sau de consiliul județean nu s-a prezentat decât un singur ofertant. În multe din aceste cazuri, transportatorii respectivi practică tarife mult mai mari decât pe rutele unde există mai mulți operatori de transport. Aceasta este una din principalele cauze pentru epuizarea fondurilor prevăzute de Ministerul Educației la acest capitol bugetar.

În prezent, există mai multe județe unde decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu nu s-a mai realizat din 2012. Cu toate că Ministerul Educației Naționale a început să aloce fonduri pentru decontarea cheltuielilor aferente transportului elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu, acestea nu sunt suficiente și nu s-a ajuns cu plata la zi.

De asemenea, familiile cu venituri mici nu pot asigura plata abonamentelor de călătorie pentru elevi. Drept urmare, în aceste județe se manifestă o creștere a ratei abandonului școlar în rândul elevilor care domiciliază în altă localitate decât cea în care sunt școlarizați. Apare astfel o situație de discriminare în raport cu prevederile constituționale privind accesul la educație.

Având în vedere că licențele de trasport public de persoane reprezintă un monopol de stat și că transportul elevilor din localitatea de domiciliu către localitatea în care se află unitatea de învățământ reprezintă o activitate de interes public finanțată din bugetul de stat, este justificat și imperios necesar ca autoritățile publice să intervină pentru stabilirea unui plafon maxim care poate fi aplicat strict în cazul elevilor pentru care se decontează astfel de călătorii.

Acest plafon maxim nu trebuie însă să afecteze capacitatea transportatorului privat de a opera pe anumite rute de transport. Drept urmare, propunerea legislativă pe care am depus-o la Camera Deputaților prevede ca Ministerul Transporturilor, împreună cu autoritățile publice locale, să centralizeze toate tarifele practicate de operatorii rutieri care realizează transport public de persoane interurban și să calculeze tariful mediul național pe kilometru practicat pentru acest tip de activitate.