Alina Elena Tănăsescu

„Obligația noastră este să apărăm drepturile omului”

De peste șapte decenii, în fiecare zi de 10 decembrie se sărbătorește Ziua mondială a drepturilor omului. Data a fost aleasă pentru a onora adoptarea și proclamarea de către Adunarea Generală a ONU, la 10 decembrie 1948, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, care a reprezentat prima exprimare globală a drepturilor omului și una dintre primele realizări majore a noii organizații a Națiunilor Unite. Instituirea oficială a Zilei drepturilor omului a avut loc la ședința plenară nr. 317 a Adunării Generale, la 4 decembrie 1950, când Adunarea Generală a declarat Rezoluția nr. 423 (V), prin care invita toate statele membre, precum și orice alte organizații interesate să sărbătorească această zi. Adunarea Generală a ONU a făcut apel la toate statele membre ale ONU să promoveze și să asigure recunoașterea și respectarea efectivă a drepturilor și libertăților omului.

Declarația stipulează că toți oamenii s-au născut cu drepturi egale și inalienabile și cu libertăți fundamentale. Ulterior, declarația a fost completată cu Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), Convenția internațională asupra drepturilor politice și civile (1966), Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979), Convenția împotriva torturii (1984), Convenția împotriva apartheidului (1985), Convenția drepturilor copilului (1989) etc.

Drepturile omului, democrația și statul de drept sunt valori esențiale ale Uniunii Europene.* Înscrise în Tratatul fondator al UE, acestea au căpătat o importanță deosebită, odată cu adoptarea Cartei drepturilor fundamentale în 2000, fiind consolidate și mai mult atunci când carta a dobândit forță juridică obligatorie, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009.