Cristiana Irina Anghel

Observ că se cere în această propunere legislativă dobândă subvenționată la un credit în valoare de maximum 50.000 de euro, facilitate de care urmează să beneficieze, fără discriminare, orice cetățean român care este părintele natural al cel puțin trei copii.

În general, românii nu mai fac copii. Dacă fac, fac unul sau fac doi. Dar ca să incluzi lucrul acesta într-o lege și să nu te întrebi cum va subvenționa Guvernul sau cum vom subvenționa noi dobânda la creditele acestea..., totuși, probabil că trebuia întrebat și Ministerul de Finanțe, să vadă dacă are cum să facă lucrul acesta.

Într-adevăr, pe salarii, la pensii, dacă este cazul, trebuie umblat și făcut în așa fel încât să existe facilități pentru creșterea copiilor.

Poate că n-ar fi rău dacă ne-am gândi la ceea ce am spus eu la Constanța: salariul minim trebuie să acopere măcar coșul minim de consum, iar Institutul Național de Statistică, deși are obligația legală, astfel, în fiecare an, el trebuie să prezinte un raport despre coșul minim de consum și cât este valoarea acestuia, bineînțeles că institutul nu-și onorează această obligație.

Poate că în loc de ajutoare ar trebui să facem în așa fel încât un cetățean din România să aibă un venit decent, din care să poată să-și crească doi, trei, cinci, zece copii, câți vrea el, fără să se umilească și fără să umble cu milioane de hârtii pentru anumite scutiri de taxe și impozite. La asta trebuie să ne gândim, să corelăm salariul minim cu coșul minim de consum, pentru că, acum, din ceea ce știu eu, salariul minim nu acoperă nici jumătatea coșului minim de consum.