Emil Grigore Rãdulescu

Observãm în ultima perioadã cum înalþi funcþionari, care deºi ani la rând au fost ”bombardaþiÒ cu date verificabile în teren, îºi manifestã ”surprindereaÒ asupra privatizãrii unor obiective, cã ”investitorul strategicÒ nu mai este la fel de strategic ca la început ºi cã nu mai este nimic de fãcut.

TEPRO, I.M.G.B., REªIÞA, MOBEST, SIDERCA, Societatea Naþionalã TUTUNUL ROMâNESC sau fabricile de zahãr nu au fost accidente, cum se vrea sã se acrediteze ideea. Avem de a face cu o regulã adânc ”implementatãÒ în sistem. Al doilea om într-unul din cele trei regiuni instaurate la F.P.S. este studiu de caz.

Taman în perioada în care ºeful sãu direct era plecat cu treburi prin Germania, tratând posibilitatea venirii în România, pe piaþa asigurãrilor, a unui puternic grup financiar, personajul rãmas acasã semneazã repede niºte hârtii ºi aºa îºi scapã ºeful de o grijã.

Adicã scapã de ASIROM printr-o metodã originalã (majorare de capital, ceva care cam seamãnã cu recenta privatizare a ALROM-Slatina fãrã nici un fel de aprobare). E drept, persoana (directorul Gheorghe Ionescu, alias Bebe) în speþã, a doua zi ºi-a dat demisia. Fãrã remuºcãri ºi fãrã regrete, nici nu avea de ce, pentru cã a ajuns, dupã aceea, direct la beneficiarul privatizãrii ASIROM.

Sã luãm alt caz, cel al I.M.G.B. ªi aceastã societate, nici nu mai conteazã acum importanþa ei în industria autohtonã, a fost un experiment. De data aceasta mai elevat. Ea a deschis calea privatizãrii pe un dolar, etapa

incipientã a vânzãrii pe un euro. Ideea era ca, într-o societate importantã, unicul producãtor român de utilaje nucleare, printre altele, dar care are serioase probleme financiare, se aduce un investitor de calibru, un concern de talie mondialã. Investitorul respectiv plãteºte o sumã modicã, statul ºterge toate datoriile, iar societatea redevine rentabilã. Ce s-a dorit, ºi ce-a ieºit? Statul, prin fostul Fond al Proprietãþii de Stat, a identificat salvarea pentru I.M.G.B. prin aducerea la Bucureºti a concernului norvegian _Kwaerner._ S-a bãtut palma. Norvegienii au plãtit un preþ simbolic, de 500. 000 de dolari ºi s-au apucat de treabã. Dar nu de cea doritã de Fondul Proprietãþii de Stat. Retehnologizarea a fost amânatã _sine die_ , producþia a fost menþinutã sub linia de plutire, iar activele I.M.G.B. au fost repede vândute. Numai pentru Casa de Culturã s-au încasat aproximativ 1, 5 milioane dolari, adicã de trei ori preþul plãtit pentru I.M.G.B. De la utilajul greu s-a ajuns la depozitarea de cafea. ªi asta tocmai în hala în care se producea utilaj nuclear. Povestea este de la începutul anului 1998, dar nu s-a luat nici o mãsurã.

Au trecut 5 ani ºi iatã cã acum Curtea de Conturi descoperã ceea ce presa tot a prezentat în ultimii ani, ºi anume cã nu au fost respectate clauzele contractuale ºi cã societatea înregistreazã imense pierderi. Desigur, cei de la Fondul Proprietãþii de Stat care au girat aceastã tranzacþie nu au nici o vinã. ªi cu acest lucru ne-am obiºnuit.