Mark— BŽla

ºi: De ce atâta suspiciune? De pe amândouã pãrþi... sunt de acord cu acest lucru, dar totuºi, atunci sã încercãm sã rãspundem la aceastã întrebare? De ce atâta suspiciune? Ñ mai ales în cazul unei practici existente. Acum noi discutãm despre o practicã existentã ºi încercãm sã protejãm ceva ce existã. ªi vã spun de ce. Domnul preºedinte Zanc ne-a pus întrebarea: Dacã nu trebuie sã aibã toatã lumea acces la anumite informaþii? Sunt dea cord cu dumneavoastrã ºi repet ceea ce am spus ºi voi repeta, de câte ori este necesar acest lucru, cã noi niciodatã n-am militat pentru exclusivitatea limbilor minoritãþilor sau limbii materne în anumite ipostaze publice. Drept dovadã, noi înºine am fãcut propunerile privind inscripþiile bilingve. Repet acest lucru, e adevãrat, am mai spus, unde în mod obligatoriu, prima datã, în primul rând, în limba oficialã trebuie sã fie denumirile de localitãþi, de instituþii, de fel de fel de informaþii publice ºi, în al doilea rând, în limba maghiarã, sau, respectiv, în alte limbi ale minoritãþilor care trãiesc în þara noastrã. Deci, din acest punct de vedere sunt în totalitate de acord cu dumneavoastrã. Trebuie sã existe aceastã obligativitate. Cetãþeanul român de naþionalitate românã trebui sã aibã acces oriunde în aceastã þarã la informaþiile publice, fie vorba ºi de inscripþia firmei ºi aºa mai departe. Deci, din acest punct de vedere, nu existã între noi nici un fel de diferenþã de opinii. ªi vreau sã subliniez acest lucru sã nu ne mai întoarcem la aceastã idee. În schimb, vorbim în acest moment de alte ipostaze în legãturã cu care nu sunt de acord, eventual cu unii

...în aceastã privinþã, fiindcã, ce se întâmplã? Oricine are posibilitatea sã aleagã, sã ia de pe raft o carte în limba românã, o carte în limba germanã, una în ucraineanã sau una în limba maghiarã. Deci, nu se pretinde în mod firesc..., ar fi absurd, recunoaºteþi acest lucru, sã pretindem cã în orice carte sau orice ziar sau orice revistã sã existe în þara noastrã texte traduse ºi în limba oficialã. E imposibil, dar nu numai cã e imposibil, ar fi ºi absurd. Însuºi iniþiatorul excepteazã aceastã situaþie prin formulãri. Atunci, vã rog foarte mult sã acceptaþi cã aceeaºi idee ar trebui sã funcþioneze ºi în cazul emisiunilor de radio, ºi dumneavoastrã aþi fost de acord cu acest lucru, dar ºi în cazul emisiunilor de televiziune. Fiindcã suntem într-o epocã, suntem într-un moment, unde deja spectatorul de televiziune, publicul din România are posibilitatea sã aleagã, oriunde ar fi în þara noastrã, are deja posibilitatea sã aleagã. Nu are nevoie decât sã apese pe un buton ºi sã schimbe canalul. ªi are posibilitatea sã se uite la televiziunea publicã, sã se uite la televiziuni strãine (ºtiþi ºi dumneavoastrã acest lucru) ºi în loc sã se uite, eventual, la alte televiziuni, de ce nu vrem sã-i dãm posibilitatea cetãþeanului român de naþionalitate maghiarã sau ucraineanã, sau germanã, sãºi facã niºte emisiuni, acolo, în nu ºtiu ce comunã, cã deja am ajuns într-o situaþie, unde la televiziunile pe cablu se face ºi aºa ceva...