Nicolae Leonãchescu

## Onorat auditoriu,

La alegerile locale din ziua de 23 iunie 2002, care s-au desfãºurat în 13 localitãþi pentru desemnarea primarilor, prezentarea la vot a alegãtorilor a fost catastrofalã. În general, absenteismul este de circa 50% ºi acest test electoral evidenþiazã valoarea activitãþii clasei politice româneºti.

Indiferenþa alegãtorului este forma de manifestare a unei democraþii bolnave. Omul simplu nu mai are nici un fel de încredere în actul de conducere profesat de organele administraþiei publice locale ºi centrale. Cei care mai vin la vot sunt rudele candidaþilor ºi cei plãtiþi, într-un fel sau altul, sã voteze, în fond, o anumitã clientelã politicã.

În toatã aceastã perioadã, ceva nu a mers, ceva nu este în ordine dacã, dupã atâþia ani de zbucium ºi promisiuni, nimic nu se leagã! Ne-am dorit scurtarea tranziþiei prin reforme autentice, dar ea s-a lungit nepermis de mult din cauza guvernãrilor deficitare care au susþinut reforme de faþadã, simple operaþii cosmetice, care n-au afectat decât prin efecte colaterale procesele de sistem.

Trebuie sã înþelegem cã actul de guvernare trebuie sã fie o transpunere în practicã a trei idei fundamentale, vectori politici: descãtuºarea forþelor creatoare ale poporului; promovarea interesului naþional; proiecþia în eternitate.

Sã nu ne facem iluzii cã lucrurile s-ar fi putut derula altfel sau cã se vor putea schimba rapid în viitorul apropiat!

Procesele au inerþia lor, iar mentalitãþile se schimbã greu ºi numai prin schimbarea generaþiilor, adicã lent!

Activitãþile, metodele, dar, mai ales, mentalitãþile de tip comunist impuse cu forþa de cãtre trupele ruseºti de ocupaþie n-au dispãrut brusc. Ne izbim de ele zilnic, sub forme discrete, abil ascunse, fac parte din inventarul clasei politice care exercitã puterea.

Datoritã imposibilitãþii de a radiografia corect realitãþile, guvernanþii pun diagnosticul greºit ºi dau soluþii care genereazã, constant ºi la nivel generalizat, eºecul. Nimeni nu vrea reformã autenticã, pentru cã aceasta cere a se rezolva cu prioritate problema incompatibilitãþilor.

În acest domeniu, am moºtenit o zestre nenorocitã care produce efecte întârziate. Prefecþii erau ºi secretarii comitetelor judeþene ale Partidului Comunist Român ºi deputaþi în Marea Adunare Naþionalã. Directorii din întreprinderi figurau în fel de fel de organe de conducere ºi comitete de acþiune. Mulþi profesori universitari erau activiºti de partid ºi informatori ai serviciilor de securitate etc.

Foarte multe funcþii erau incompatibile pentru aceeaºi persoanã. Sistemul incompatibilitãþilor a fost dezvoltat ºi perfecþionat dupã Revoluþia românã din decembrie 1989. Avem miniºtri deputaþi ºi prim-ministru ºef de partid ºi parlamentar! Noi decidem, noi executãm, noi controlãm! conducem deci pentru ai noºtri ºi cât conducem trebuie sã ne asigurãm cã nu va ridica nimeni capul ºi nu cumva sã se întãreascã vreun alt partid. Indiferent de mijloace ºi de metode, puterea vrea sã-ºi perpetueze puterea, chiar dacã pentru asta saboteazã democraþia ºi-ºi condamnã la sãrãcie propriul popor.