Grigore Emil Rãdulescu

Onorat auditoriu,

Mijloacele de informare în masã anunþã cã rata inflaþiei a scãzut spectaculos în luna martie. Ce pãcat cã preþurile nu au þinut cont de aceasta.

O ratã a inflaþiei mai micã înseamnã, în mod sigur, o indexare a salariilor ºi pensiilor mai firavã. Aproape sigur înseamnã dobânzi mai mici la bãnci. Ar trebui sã însemne, foarte sigur, o încetinire a creºterii preþurilor. Însã, aceastã din urmã semnificaþie nu mai este atât de valabilã în practicã, precum în teorie. Aºa se explicã de ce nu toatã lumea mai crede în cifrele oficiale.

Deschizi televizorul la ora ºtirilor ºi îl auzi pe premier vorbind din nou despre scãderea inflaþiei. Îþi aminteºte cã tocmai s-a scumpit din nou benzina ºi cã electricitatea, energia termicã, gazele, biletele de autobuz, abonamentul la telefon, laptele ºi cafeaua, pânã ºi pingelitul pantofilor, costã mai mult.

Nefiind toþi specialiºti în economie, românii percep intuitiv diferenþa dintre rata comunicatã de autoritãþi ºi creºterea preþurilor, aºa cum se simte în portofel.

Explicaþia pe larg a acestei diferenþe se reduce, în mare, la ideea cã mediile statistice distorsioneazã realitatea.

De fapt, constaþi de fiecare datã când þi se spune cã scade inflaþia, se mai scumpeºte ceva.

Evident, îþi spui: ”Iar mint ãºtia?!Ò. De fapt, nu minte nimeni; rata inflaþiei scade, pe bune. În martie a fost chiar nesemnificativã. Paradoxul se explicã prin modul în care este calculatã rata inflaþiei. Încã un exemplu: în statisticã, o familie alocã pentru apã, canalizare, salubritate, gaze, încãlzire centralã doar 7% din totalul cheltuielilor lunare, adicã mai puþin pentru pâine, produs ce reprezintã 8,4% din cheltuielile totale.

În realitate, o familie de 3 persoane, cu venituri de circa 7 milioane de lei, apropiate de caracteristicile familiei medii, din punct de vedere statistic, ºi înghesuitã în douã camere la bloc, plãteºte o întreþinere de circa 700.000 lei, vara ºi peste 1,5 milioane de lei, iarna.

Inutil sã mai facem comparaþia cu cheltuielile totale sau cu cele pentru pâine.

Trebuie sã mai adãugãm cã, în timp ce pâinea s-a scumpit cu numai 11% în cursul anului trecut, preþul gazelor s-a dublat, gigacaloria s-a scumpit cu 64%, apa ºi serviciile de canalizare ºi salubritate cu 35%.

Metodologia folositã de Institutul de Statisticã pentru calcularea inflaþiei este identicã cu cea utilizatã de Uniunea Europeanã. Deci, nu poate fi suspectatã de vicii ascunse, însã aplicatã în România, unde existã diferenþe mari între cheltuielile unei familii de la oraº ºi a uneia de la þarã ºi dintre cheltuielile fãcute iarna ºi cele din lunile de varã, aceastã metodologie conduce la concluzii ciudate ºi rezultate neverosimile.

De exemplu, în anul 2000, o gospodãrie româneascã cheltuia în medie 120.000 lei pentru energie termicã ºi electricã.

Media este atât de coborâtã datoritã gospodãriilor din mediul rural, unde nu este termoficare, dar ºi datoritã faptului cã consumul de energie termicã se reduce la apa caldã folositã în casele din mediul urban.