Nicolae Leonãchescu

Onorat auditoriu,

Recent, un institut de studii sociale a realizat un sondaj de opinie pe un eºantion de 1.100 persoane din 82 localitãþi. Tema sondajului a fost simplã: câte partide politice trebuie sã existe în România pentru ca lucrurile sã meargã mai bine?

Rezultatul aratã cã 22% dintre cei chestionaþi nu doresc numai douã partide, unul la putere ºi unul în opoziþie, în timp ce aproximativ 58% au optat pentru douã partide, ca în Statele Unite ale Americii. Restul de 20% este format din nehotãrâþi; cam mulþi nehotãrâþi, am zice noi!

Câte partide sunt necesare într-o þarã? Iatã o întrebare demnã de comentat.

Din start constatãm cã, în lumea modernã, ideologiile extremiste, totalitarismele de dreapta sau de stânga ºi cu atât mai mult dictaturile nu au statut ºtiinþific. Aceasta pentru cã sistemele socioeconomice umane nu suportã viteze mari de evoluþie. Terapiile de ºoc au fost vise care n-au þinut seama de vitezele admisibile de evoluþie; structurile de putere care au crezut cã pot schimba lumea dintr-o datã au eºuat lamentabil ºi au chinuit lumea în zadar! De aici, excluderea din viaþa lumii moderne a partidelor extremiste Ñ de dreapta sau de stânga Ñ ºi evi-

tarea repetãrii unor experienþe triste cum au fost: comunismul, extremismul roºu, de stânga, ºi fascismul, extremismul brun, de dreapta.

Deoarece sistemele complexe, aºa cum sunt entitãþile statale contemporane, au limite maxime de suportare a schimbãrilor, acceptã anumite viteze maxime de evoluþie, numai partidele de centru-stânga ºi cele de centrudreapta pot acoperi, prin programe ºi metode, asemenea cerinþe de normare ºi monitorizare a evoluþiei sociale.

Schimbãrile spre stânga sau spre dreapta, de amplitudine rectificabilã, permit calarea pe realitate a diverselor modele politice. În caz de eroare sau de eºec, pierderile pot fi limitate, iar corecþia rapidã de traiectorie devine posibilã ºi uneori chiar insesizabilã. Din câteva iteraþii, procesele reale pot fi ”readuse la centruÒ, iar relansarea se poate face, respectând vitezele maxime admise de sistem, pe noua vectorizare.

Este recomandabil sistemul politic format din douã partide, unul la putere ºi altul în opoziþie?

Personal, gândesc drept neperformantã o asemenea soluþie. Procesele naturale cer o competiþie efectivã ºi realã a valorilor. Existenþa unui singur partid la putere sau în opoziþie, în dreapta sau în stânga, conduce la monopol politic. Mai devreme sau mai târziu, un asemenea partid, fãrã concurenþã, se prãbuºeºte prin implozie.

Un partid de centru-stânga aflat singur în opoziþie nu are cum sã se perfecþioneze; nu are partener de competiþie ideaticã, nu are mecanisme de blocare a generãrii relaþiilor de tip mafiot! La fel ºi un partid de centrudreapta: aflat singur, fie la putere, fie în opoziþie, îºi pierde capacitatea de a lupta pe baricadele sale ideologice ºi de a se perfecþiona prin confruntare continuã ºi deschisã.